Ehe, dragii moşului, astăzi am avut parte de un AdRev engaged, un fel de Nokia, dar mai tare. Lăsând gluma la o parte, am văzut astăzi latura „psattică” a AdRev-ului. Whaaat? Păi, cei doi Psatta ne-au împărtăşit cu mare patos din cunoştiinţele lor despre engagement. Nu orice engagement, ci customer engagement.
Ziua a început cu Psatta Senior şi Psatta Junior, care se aflau în EXCLUSIVITATE, şoc şi groază, în direct şi pentru prima oară, premieră mondială la un astfel de eveniment amândoi.
Psatta Senior ne-a omorât puţintel şi cătinel cu cei 5 W. Noi , cei de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, parcă suntem in a relationship cu cei 5 W, oriunde mergem dăm peste ei şi nici ei nu ne dau pace. Am vorbit despre engagement, moment în care (cică moment pentru fete) ni s-a arătat un „engagement ring” (inel de logodnă). La puţin timp după ce jumătate de sală s-a panicat cu gândul la asemenea „commitment”, ni s-a explicat scopul acestei comparaţii. „Este vorba despre o logodnă pe care brandul o propune consumatorului”, ne-a mai liniştit pe noi FETELE, deşi băieţii sunt cei care se pripesc să propună gestul MĂREŢ la vârsta asta. Trecând peste, aflăm tot de la Psatta Senior cum că, vezi domne’ , acest consumer engagement (angajament faţă de consumator) a apărut pe piaţă de circa cinci ani şi că ţine de fidelitatea brandului. Amuzant, cam ca într-o logodnă.
„O să vedeţi că logodna asta e total diferită de o căsnicie, seamănă cu studenţia, o perioadă pe care o regreţi toată viaţa”, ne tachina Psatta. Acest angajament faţă de client este „successful” doar dacă este „a kept promise (doar dacă te ţii de promisiune). În cazul logodnei, acest oarecare Gigel (consumatorul) nu se ţine întotdeauna de cuvânt. Am primit şi un exemplu cu domniţa dubă pe care scrie “A brand is a promise”.
Eu am învăţat de la Psatta că în acest angajament faţă de nenea consumator contează mai mult prospecţii consumatori. Iar aici toată treaba a venit însoţită de o poveste cu iz religios.
Sfântul Francis locuia într-o peşteră şi avea o adunare mică de discipoli. Într-o zi, Sfântul le-a spus discipolilor că se va duce în oraş ca să ţină o predică şi l-a luat pe unul dintre ei ca să îl însoţească. Toată ziua cei doi s-au plimbat pe la diverşi, au discutat, dar nicio predică nu a fost ţinută. Discipolul începuse să-şi facă griji.
„Parcă aţi spus că veţi tine o predică în oraş”, i-a spus discipolul Sfântului Francis. Răspunsul său a fost: „Dacă nu predici când mergi, degeaba mergi să predici”. Concluzia fiind că brandul trebuie să întărească promisiunea.
Lucrul care m-a surprins a fost treaba cu „un brand mare nu se adresează consumatorilor, ci întregii populaţii a planetei” şi că unul dintre cele mai importante caracteristici ale engagementului este valorificarea. Această valorificare se referă la o valorificare pe care consumatorul o simte când foloseşte brandul respectiv.
Ca încheiere, Seniorul ne-a prezentat câteva spoturi de impact, care s-au axat pe următoarea idee : „Advertising starts/creates and emotion which triggers attention”, susţinând că pe ideea aceasta se bazează publicitatea în ziua de astăzi. Unul dintre spoturi a fost cel de la Xbox pe care vi-l prezentăm mai jos.
A urmat Juniorul, care, şi el ca şi tatăl său cu Star Trek, a început printr-o referinţă pop culture. A început cu filmul „Fight Club”, enunţând prima regulă : „You don’t talk about Fight Club”. A continuat cu o discuţie despre faptul că fiecare dintre noi poate deveni ambasador al brandului doar prin simpla menţionare a brandului respectiv pe oricare dintre siteurile de socializare.
La fel ca şi Roxana Memetea de la DDB Romania, şi Psatta Junior ne-a inclus în generaţia cu nomofobie (frica de a nu avea acces la telefonul mobil). Care ar fi scopul acestui angajament faţă de consumator? De ce? El se traduce prin content generat de user, dar este provocat şi susţinut de cel care deţine contentul respectiv.
Cum? Să luăm spre exemplu, campania Wal Mart, prin care fanii dintr-un anumit stat din Statele Unite, trebuiau să dea like la oraşul unde doreau ca Pitbull să cânte. S-a întâmplat ca cei din SUA să nu-l prea placă pe Pitbull şi să-l trimită pe o insulă din Alaska. HAHA! Ce să zicem? Tough luck, Pitbull, meştere!
Şi, desigur,după cum a spus şi Chinezu’ în prima zi de AdRev, dacă nu te lauzi tu… A început Juniorul prin a-şi ridica puţin în slăvi (puţin?) proiectul „Căutătorii de poveşti”, dar noi l-am ascultat atenţi pentru că am simţit că merită. „Brandurile trebuie să ofere oamenilor posibilitatea să se exprime, să se asocieze cu ceva”, a conchis Matei.
Am mai aflat şi despre „gamification” de la Iulian Pădurariu, de la Marks. „Gamification is the use of game elements and game design techniques in non-game contexts”, pe scurt, folosirea elementelor din jocuri în alte contexte. Şi uite aşa am aflat noi, ca nişte învăţăcei cuminţei, că Foursquare este unul dintre pionierii gamificationului. Printre companiile care au folosit gamification se numără Microsoft, Nike şi Samsung. Până azi nu ştiam nimic despre treaba asta şi acum iar aflu că sunt în urmă! Mersi, AdRev că m-ai luminat!
Din păcate, AdRev pentru mine s-a încheiat cu Alex Cernăţescu de la Infinite Solutions. El a afirmat, spre oroarea noastră şi a tuturor studenţilor de la SNSPA : „Publicitatea clasică a murit. Publicitatea viitoare este a voastră, a generaţiei voastre”. Ne-a prezentat şi el, ca şi Iulian Pădurariu, definiţia gamificationului, caracteristicile şi câteva lucruri cheie în a face un gamification de succes. Una dintre campaniile celor de la Infinite Solutions a fost una de Paşte pentru Rompetrol numită „Atelierul De Paşti (e) “, care a constat în decorarea virtuală a ouălelor de Paşte care a fost un real succes, o campanie de gamification care a strâns peste 2000 de ouă pictate şi 3000 de likeuri.
„Dă oamenilor şansa de a fi creativi şi ei te vor surprinde”, a încheiat Alex.
Chiar dacă sala de la Control nu a mai fost plină ca în celelalte zile, experienţa a fost din nou ADREVărată! Bravo AdRev!
Text & Foto: Ana-Maria Gheorghe
