Suntem oameni amuzanți și sociabili, o știm. Ne place să găsim subiecte comune și să trăncănim vrute și nevrute ore-n șir. Suntem înnebuniți după bârfă. Fie că stăm la țară, fie că suntem orășeni, suntem abonați, fidel sau nu, la radio-șanț. De asemenea, pentru că bârfa trebuie să aibă o sursă, preluăm ce putem de la alte popoare și apoi interpretăm tot în manieră proprie. Facem asta de când ne știm: de la romanizare, la influențele slavone, la jargonul franco-român, încheind cu „împrumutarea” de elemente culturale de pretutindeni. Sursa preferată e, bineînțeles, Occidentul, iar elementele culturale preluate cu cea mai mare ușurință de către români sunt cele care șochează și creează controverse.
Când e vorba de petreceri, românul nu spune niciodată „nu mă bag, man”. Inventează fel și fel de pretexte pentru a se distra, chit că are sau nu idee despre ce e vorba. Să luăm spre exemplu cele două evenimente de actualitate care au mobilizat tineretul român în ultimele două zile.
Chiloțeala organizată la metrou ne-a lovit în plin. Pe internet a plouat cu comentarii, iar polemicile s-au ținut lanț. Pentru ce atâta zarvă? Pentru niște oameni care, în spiritul Occidentului, au vrut să circule cu metroul în chiloți. De ce? Pentru că e amuzant. Unde-i sensul? Cine se uită la „Un show păcătos” se satură de dudui în chiloți. Nu mai râde nimeni. E deja ceva ce vezi la tot pasul.
Părerile românilor cu privire la eveniment sunt împărțite. Ce zic autoritățile? Ii previn pe entuzaștii în chiloți: „Dacă îndrăzniți să vă prezentați așa în metrou, luați amendă pentru expunere indecentă.” Ce fac împricinații? Sar în sus ca niște mingi de baschet, făcând cunoscut pe întreg plaiul internetului că li s-au încălcat drepturile. Ce zice un om bătrân când îi vede pe chiloțați? „Copiilor ăstora le lipsește o doagă. Sau mai multe. Adică, afară e gerul Bobotezei, ți se lipesc nările de frig și ei umblă pe-aici despuiați. Uită-te și tu, le tremură chiloții pe ei”. Ce zic copiii: „Mami, mami, de ce nenea ăla n-are pantaloni? I-a uitat acasă?” Cu le explică părinții: „Nu, nu i-a uitat, îi ține în rucsac. Stă în chiloți pentru că vrea să facă lumea să râdă. Pentru că așa crede el că e bine”. Și copilul, în inocența lui, se întreabă: „E bine sau nu?” Totuși, nu garantăm că acei copii care au fost martorii evenimentului vor deveni obsedați sexual sau drogălăi destrăbălați ce-și fac breton la vene.
Într-adevăr, e ciudat să vezi la metrou oameni pe jumătate dezbrăcați, în miezul iernii. Respect pentru tinerii care au purtat pantaloni scurți sau boxeri. Pentru că, sincer, când sunt vara în metrou poartă fix același lucru, fără să se scandalizeze nimeni. Ceea ce-a fost pe Facebook mi s-a părut o dezbatere inutilă ce a pornit de la un eveniment inutil. Deh, românului îi place cearta și-i ahtiat după senzațional.
Tot „inutilă” ar putea fi numită și cea de-a doua situație despre care vă voi vorbi. Ieri-seară am fost invitată la o aniversare. Toți românașii utilizatori de Facebook știu despre ce e vorba. Izabella, o copilă de doar 13 anișori, a creat un eveniment public care a devenit viral în scurt timp. Circa 53.000 de tineri și-au anunțat prezența, iar replicile savuroase, însoțite de fotografii pe măsură, au început să se ivească pe rețelele de socializare precum ciupercile după ploaie. Coachella, Electric Castle, B’estfest, toate astea sunt copilării față de ceea ce se anunța a fi ziua Izabellei. Fiecare „invitat”, mai în glumă, mai în serios, și-a exprimat dorințele cu privire la desfășurarea evenimentului. S-au cerut droguri, băuturi spirtoase, invitați speciali de calibrul lui Florin Salam și Cristi din Banat, femei pătimașe și dornice de senzații tari, mici, caviar, fripturi și ținute de covor roșu. Useri care și-au luat numele unor celebrități autohtone și internaționale au acceptat cu amabilitate „invitația” primită. Înțeleg, mulți visează la un experiment de tip X Project ca să iasă din anonimat, dar cred că săraca creatură numită Izabella nu și-a imaginat că event-ul ei va lua o asemenea amploare printre tinerii utilizatori de Facebook. Sunt convinsă că varianta românească a proiectului X nu va fi dusă la îndeplinire (deși, dacă ar fi să ne luăm după numărul așa-zișilor participanți, parcă îmi imaginez o sală cam cât National Arena, înțesată cu petrecăreți). Concluzia: juna Iza cea belă e o reBELĂ social media. Râdem, glumim, dar… Să primești zeci de like-uri, sute de comentarii și mii de join-uri la o banalitate de event nu-i o joacă de copii.
Aceste evenimente denotă ceva despre noi, ca popor. Ce ne trebuie pentru a fi fericiți? Panem et circenses – pâine și jocuri! Când vine vorba de caterincă, de amuzament stupid, ne mobilizăm cu ușurință. Când trebuie să ne implicăm în evenimente „serioase”, cu un scop bine determinat, rațiunea noastră doarme. Și somnul rațiunii naște monștri. Ar fi cazul să ne întrebăm din când în când: Ce suntem de fapt – maeștri ai entertainment-ului sau paiațe cu glume demodate? Clar, în anumite situații ar fi indicat să lăsăm circul deoparte și să acționăm în scopuri mature. De exemplu, să (ne) ajutăm. Să nu ne mai plângem că noi sau oamenii din jurul nostru suferă, ci să acționăm, să facem ceva concret pentru a schimba situația în care ne aflăm.
Pssst, am primit invite pe Facebook la event-ul numit „Grab a boob day”. Cine se bagă?
Sursa foto: “Big party gummy bears” by Fqugdvin – Own work. Licensed under CC0 via Wikimedia Commons
