Revolta ignoranței – Reacția mea la „Romanians are coming”

Distribuie!

de Mihai Maruseac

Expresia „a ascunde gunoiul sub preș” („to sweep something under the rug”) este comună în multe limbi ale lumii, ceea ce arată o predilecție umană de a acoperi adevărul cu propagandă sau contra-acțiuni în loc de a reacționa la realitate și a lăsa o lume mai bună în spate. Totuși, se pare că noi românii suntem experți în așa ceva.

Am auzit de enorm de multe frustrări cauzate de seria „Romanians Are Coming” („Vin românii”) difuzată de Channel4. Aș fi putut și eu să mă indignez doar din titlu sau din trailer și să susțin inițiativele de protest anunțate pe diverse canale media, dar am decis că e mai bine să mă documentez complet înainte de a-mi forma o părere. Să văd despre ce e vorba înainte de a acționa.

Și bine am făcut. Aproape niciun motiv enumerat de cei care sunt împotriva documentarului nu este real. Desigur, este regizat de un cetățean român de etnie rromă, dar de aici până la a spune că e un film despre țigani este un drum destul de lung. Mai scurt decât cel de la realitate până la a spune că filmele sunt despre românii/rromii prinși la furat în Marea Britanie.

De fapt, documentarul urmărește un set de români care, sătui fiind de lipsa de șanse și oportunități din tară, au decis să părăsească zona de confort și să renunțe la rădăcinile de acasă pentru a încerca să-și construiască un nou viitor prin muncă în Albion. Deși au fost realizate și difuzate doar două episoade până acum, îmi permit să generalizez și să scriu că în fiecare se introduc personaje diferite și se urmăresc câteva din cele din episodul anterior. Dar toți aceștia au un numitor comun: nivelul de viață din România e atât de rău pentru ei încât au decis să facă un pariu cu viața și să riște totul într-un univers care nu mai departe de acum 25 de ani era complet străin pentru majoritatea românilor. Au riscat un trai cert, dar sub limita de subzistență în România cu posibilitatea unei zile în care vor putea spune „în sfârșit, trăiesc decent”, deși începuturile noului trai sunt destul de pesimiste.

Pentru majoritatea personajelor prezentate, viața unui salariat pe miminum wage în slujbe considerate inferioare este descurajantă; nu are certitudinea unui acoperiș real deasupra capului și a unui pat, rareori cu o casă. Într-un cartier părăsit, dărăpănat sau aglomerați mai mulți în aceeași cameră; această viață nouă este mult mai bună decât cea pe care au lăsat-o în urmă. Diferențierea vine tocmai din existența speranței că de data asta regimul de tranziție, deși auto-impus, va duce la rezultate bune - un sacrificiu personal, dar cu posibilitatea unei vieți decente la finalul austerității.

Chiar dacă viața românilor prezentați este destul de grea, ea este îngreunată și mai mult de lipsa celor lăsați în urmă în România. Persoanele mai norocoase mențin un contact mai frecvent - via scrisori sau Skype -, dar și pentru ele comunicarea cu cei de acasă are atât efecte pozitive, cât și efecte adverse. Există un fragment complet ilustrativ pentru acest aspect în episodul 2, dar vă las pe voi, cititorilor interesați, să-l descoperiți.

Luând în considerare conținutul episoadelor difuzate până acum nu văd nicio problemă în documentar. Nu îi prezintă pe toți românii ca având toți exact aceeași tipologie de om, și încă una urâtă. Dimpotrivă, mențiunile de acest tip de care se leagă cei care sunt împotriva documentarului sunt mult prea rare, cu o singură excepție care va fi descoperită de spectatorii atenți. În rest, se prezintă, permiteți-mi să spun asta, chiar dacă poate părea o exagerare, eroi moderni care dovedesc că, indiferent de condițiile de viață, un plan, o ambiție și dorința de un trai mai bun fac din om un nou Prometeu.

Și atunci, de ce s-au supărat atât de mulți oameni? O explicație foarte simplă este propaganda și lenea omului modern de a se documenta. E mai ușor să-l credem pe Ionel, prietenul nostru foarte bun sau pe domnul Victor, om cu reputație și funcție, decât să ne informăm singuri și să vedem ce e adevărat sau nu. Într-un ocean de informație, ne e mai ușor să ne fie servită informația gata preparată de persoane „de încredere” decât să o căutăm noi ca oamenii care trăiau în vremuri mai grele în care nu aveai atât de mult acces la știri, cunoștințe și noutăți. Prejudecata e mai comodă decât judecata dreaptă.

Ar mai fi și funcționarii publici care s-au implicat în acest proces de denigrare a documentarului. Aceiași funcționari care erau înjurați în noiembrie anul trecut pentru organizarea alegerilor sunt acum organizatorii unor mișcări de reprobriu al documentarului. E posibil ca această decizie să fie cauzată de ignoranță dar la fel de posibil este și faptul că se dorește mutarea interesului omului de rând de la alte subiecte ce ar trebui să acopere media zilelor curente. Avem un război în țara vecină, un set de grupări ultra-religioase care dovedesc în fiecare zi că viața umană și drepturile omului nu înseamnă nimic în Africa și în ce teritorii mai dețin ei prin Orient și Levant. Avem zeci, dacă nu chiar sute, de alte noutăți interesante dar se dorește ca românii să fie preocupați cu a urî un documentar la care nu s-au uitat, a vedea ce politicieni au mai ajuns după gratii, cum consideră unii că e viața acolo, ce gesturi fac unii și ce semnificații au acestea sau cum o mai duc „vedetele” autohtone. Să nu ne complicăm cu ce e important ca să nu ne obosească capul. Vrem doar pâine (viață mai bună) și circ (spectacol la TV și în ziare).

Așadar, ignoranța și manipularea sunt cele care fac acest documentar să primească atât de multe reacții negative din partea cetățenilor și reprezentanților unui stat preocupat mai mult să umple buzunarele funcționarilor proprii, să mențină captivitatea financiară a unui segment major al populației cu drept de vot și să taxeze cât mai mult un segment din ce în ce mai redus al celor care produc ceva tangibil. E mai ușor să faci asta și să dai din gură împotriva unui documentar care arată realitatea decât să faci ceva util pentru a îndrepta situația și a-i repatria pe cei care au plecat spre un trai mai bun. A-i repatria pe bune, nu doar vorbe așa cum ne-am obișnuit de atâția ani.

Dragi cititori, dacă cineva vă spune că omul care declamă prezența unui gunoi într-o cameră este un mincinos, voi îl credeți pe cel care încearcă să ascundă mizeria pentru că e mai comod să nu facă nimic sau vă documentați să vedeți cine are dreptate?

Sursa foto: "Begger girl" by Varun Chatterji - Own work. Licensed under CC BY-SA 3.0 via Wikimedia Commons - http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Begger_girl.jpg#mediaviewer/File:Begger_girl.jpg

Taguri

Arhiva