Birdman/Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranţei

Distribuie!

de Mădălina Stanciu

Stop-cadru. Un actor trecut demult de a doua tinereţe, Riggan Thompson (interpretat de Michael Keaton), care a jucat la un moment dat un supererou, trebuie să îşi învingă egoul şi problemele familiale pentru a primi un rol într-o piesă pe Broadway, într-o ultimă încercare de a-şi recăpăta gloria pierdută. Altfel spus, se luptă să îşi recâștige familia, cariera şi pe sine.

9 nominalizări la Oscar. 7 nominalizări la Globurile de Aur, 2 câştigate. Birdman. Poveste năucitoare, comedie și dramă plină de nebunie şi alertă. Regizorul Alejandro González Iñárritu parcă s-ar juca magistral cu mintea ta, folosindu-se de efectele special dozate riguros, pentru ca rezultatul să fie o poveste plină de scene ale căror înţelesuri le poţi interpreta în nenumărate moduri, urmând firul pe care imaginaţia ta o atribuie. O producţie înţesată cu simboluri, ironie fină, comedie împletită armonios cu dramă.

Filmat prin metoda long shot (fără întreruperi între secvenţe), filmul pare un teatru continuu interpretat pe viu. Regizorul mizează în special pe jocurile de oglinzi sau pe a filma coridoarele teatrului, ca şi cum nimic nu ar fi lăsat la voia întâmplării. O dublă continuă, realizată pin contribuţia cameramanului Emmanuel Lubezki, cel care s-a implicat şi în filmarea producţiei Gravity. Întregul spaţiu pe care scena şi backstage-ul de pe Broadway este folosit în cel mai mic detaliu.

Fiecare personaj are demonii săi, filmul mizând, printre altele, pe interpretarea actorilor. Ideea e că totul e uman, niciun personaj nu este mai curat decât altul, mai nevinovat decât ceilalţi.

Contrariile sunt lipite în Birdman, noaptea şi ziua trec una în cealaltă. Ca şi cum scenariul ar avea o notă schizoidă, metafora contrariilor lipite se propagă şi în scenele în care potagonistul își imaginează că zboară sau că mișcă obiecte, vorbeşte cu alter-ego-ul său, Birdman, acesta din urmă terorizandu-l cu sadism. Imaginea şi sunetul transformă schizoidul în artistic. Solo-ul de tobe, prezent încă de la debutul filmului, într-un crescendo în tandem cu replici şi reacţii ale personajelor, face din Birdman un film care merită ropotele de critici pozitive primite în întreaga lume.

Birdman este, în cele din urmă, un film profund, despre seducţia faimei şi a prestigiului, explică modul în care arta este pervertită, în favoarea comercialului. Este un film care, prin finalul deschis pe care îl pune la bătaie, lasă loc de interpretări la adresa ideilor şi trăirilor extravagante, disecate încă de la început.

Sursa foto: wikimedia.com

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*