Meritocraţie sau democraţie?

Distribuie!

de Andreea Jalbă

Ceea ce m-a determinat sa aleg acest subiect a fost o emisiune pe care am urmărit-o acum câteva săptămâni şi al cărei invitat mi-a captat atenţia. Sunt convinsă că există persoane care ştiu despre ce este vorba. Primo Laurenţiu pare  un om pregătit să promoveze meritocrația. Acest susţinător al meritocraţiei m-a determinat să-mi pun câteva întrebări cu privire la viitorul nostru, al tinerilor.

Ca tânără la început de drum, mă întreb de ce sunt copii care mor din cauza lipsei banilor sau nu au posibilitatea de a studia, de ce sunt bătrâni care suferă şi nu primesc niciun sprijin, de ce unii oameni nu au NIMIC, iar alţii PREA MULT (în mod nejustificat), de ce sunt promovate din ce în ce mai multe nonvalori şi de ce suntem conduşi de indivizi care nu ştiu să vorbească în mod corect nici măcar limba natală. Şi lista poate continua.

Pentru noi, generaţiile următoare, puţine au mai rămas exemplele de urmat.Dacă privim în jur, observăm că fiecare luptă pentru el. Acest lucru se întâmplă atât în viaţa de zi cu zi, cât şi în poltică. Propria persoană contează mai mult decât datoria faţă de ceilalţi. Chiar şi atunci când o funcţie ocupată implică obligaţii faţă de un întreg popor, propriile interese au întâietate.

Deciziile politice ne afectează. Tinerii ar trebui să fie dornici să schimbe ceva, să conştientizeze că suntem conduşi de un regim în care democrația nu a adus doar schimbări benefice precum dreptul la libera exprimare, ci şi ruşineala loc de cinste.

Am decis să caut mai multe informaţii despre sistemul meritocrat, lucru pe care îl poate face orice om interesat. Este o formă de gurvernământ în care conducătorii sunt nominalizaţi pe baza talentului şi a meritelor, nu pe baza averii sau a legăturilor de familie. Există site-uri, programe şi persoane publice care susţin meritocraţia, iar simplitatea prin care sunt expuse obiectivele ei, lipsa limbajului  „de lemn” şi a expresiilor emfatice m-au surprins.

Probabil că mulţi dintre voi  spun  „M-am săturat de promisiuni!. Într-adevăr, cu toţii ne-am săturat, însă personal pot spune că am descoperit idei, concepţii care până acum nu au mai fost prezentate. Mi-a fost stârnita curiozitatea şi mi-am spus   „De ce nu? .

Un lucru care cu certitudine m-a încântat este modalitatea de alegere a conducătorilor ţăriiconcursuri de tip grilă precum olimpiadele şcolare la care pot participa cetăţenii romani care nu au suferit condamnări. Până la urmă, de ce nu? Să aibă toţi oamenii şanse egale dacă sunt capabili. Candidaţii vor fi supuşi unor teste de inteligenţăcultură generală şi limbă străină, urmând ca cei ajunşi în etapa finală să îşi prezinte profilul moral prin intermediul unor emisiuni talk-show. Astfel, românii vor alege, în funcţie de propriile preferinţe, pe unul din cei care au dovedit deja că deţin cunoştinţe importante.

      Testele îşi propun să îi selecteze pe cei potriviţi, evitându-se învestirea unor oameni care nu au nimic de transmis în afară de perle:  „Poţi să ai şi esecuri, poţi să ai şi succesuri „S-au verificat toate actele pe foştii trei ani pe care am fost primar, „Lucru complect fals etc.

Încă un principiu de bază al meritocraţiei m-a surprins: toţi puşcăriaşii trebuie să îşi câştige existenţa prin muncă. Să nu mai vorbim despre condiţiile deloc grele în care unii indivizi stau închişi după ce au omorât oameni nevinovaţi sau au violat copii, neavând, astfel, teama de a se reîntoarce. De asemenea, meritocraţia susţine reintroducerea pedepsei cu moartea în cazuri deosebit de grave şi un cod penal cu pedepse mult mai aspre, astfel încât răufăcătorii să fie descurajaţi.

Sunt alte câteva idei de apreciat:  interzicerea vânzării de terenuri agricole şi forestiere către cetăţeni străini, refinanţarea artei şi a culturii abia atunci când nu vor mai exista copii care să moară pe motiv că nu sunt bani pentru tratamente, iar bătrânii nu vor mai suferi din cauza lipsei de medicamente.

Nimeni nu garantează că meritocraţia ne va schimba radical viaţa sau că va înlătura în totalitate hoţia, „şmecheria”, corupţia şi nepăsarea. Nici nu susţin în mod deosebit adoptarea acesteia, însă merită măcar să medităm asupra ei, sa ne intereseze seria de reglementări pe care o propune şi ideile susţinute.

Trăim într-o lume în care principiile conform cărora conducătorul trebuie să fie cinstit nu mai au nicio valoare.Lupta pentru binele ţării sau al poporului nu mai există, a rămas doar aceea pentru sine şi dorinţa de înavuţire.

Tinerele generaţii pot schimba ceva. Sunt de părere că ar trebui să devenim mai implicati, să cugetăm asupra viitorului pe care îl vom avea dacă nu se modifică ceva. Suntem responsabili si merită să ne opunem nedreptăţilor  pentru că aceasta este viaţa pe care o vom trăi noi: actuali copii, viitori adulţi.

Sursa foto: Facebook

Taguri

Arhiva