A venit iarna, aşa că procură-ţi un costum de baie

Distribuie!

Sunt pluguri de zapadă pe străzi, iar copacii au albit aproape de tot. Câteva şcoli din ţară şi-au închis prematur porţile şi meteorolegii anunţă nopţi geroase. A venit iarna!

Şi, cu ea, sezonul răcelilor. Zilele trecute am avut o răceală urâtă, dar, desigur, fiind băiat mare, nu era o simplă răceală. Era o mutaţie unică între gripă aviară şi cancer, cu o uşoară doză de tuberculoză. Defapt, dacă aş fi catadicsit să mă duc la un spital, orice doctor ar fi confirmat că eram cea mai bolnavă persoană din lume.

Într-un final, după câteva ore, m-am simţit suficient de bine cât să înfrunt frigul de afară. Ca să fie totul perfect, bătea un vânt arctic, iar zăpada cădea necontenit. Însă eram hotărât să-mi duc misiunea la îndeplinire: aveam să-mi cumpăr o haină groasă.

Din fericire, nu mă aflam prea departe de unul dintre cele mai mari complexuri comerciale din Bucureşti. Aşadar, probabil vă imaginaţi că e uşor să-ţi cumperi o geacă groasă în decembrie.

Primul magazin în care am intrat părea promiţător. Parterul era ticsit de articole pentru anotimpul rece, dar exista o problemă – toate erau de damă. Nicio problemă, mai mult ca sigur etajul e rezervat bărbaţilor. Şi era. Oarecum. Am văzut băieţi purtând geci de piele, scurte până la brâu, aşa că înţelegeam rostul unora dintre hainele de acolo. Altele, însă, erau un adevărat mister: ce fel de creator de haine pune ursuleţi şi inimioare pe gecile destinate bărbaţilor? Înţeleg că un adolescent ar cumpăra aşa ceva pentru a părea drăgălaş în faţa prietenei lui, dar nu şi Cheloo sau Andi Moisescu.

M-am lăsat păgubaş şi am încercat alt magazin. Unde vânzătoarea a încercat să-mi vândă ceva atât de subţire, încât părea transparent. „Geaca ideală pentru vremea asta!” – mi-a spus ea foarte veselă.

„Cât timp stai într-o încăpere, poate”, i-am replicat eu şi am ieşit. Începeam să cred că n-o să-mi pot cumpăra vreo geacă în ziua aceea. Iar celelalte magazine nu făceau altceva decât să mă demoralizeze şi mai tare. Vitrine întregi pline cu pantaloni trei sferturi, tricouri în culori stridente şi postere ale unor persoane plimbându-se vara prin parcurile din Roma. Dar eu nu voiam o haină cu care să merg în Roma. A doua zi urma să merg la facultate. Pe o vreme rezervată deobicei pinguinilor.

Treaba stă în felul următor. Tipii care au francize în mall-urile capitalei nu au cele mai strălucite minţi. Probabil că, în acea zi în care termometrele se blocaseră pe undeva sub 0 grade, ei aveau impresia că oamenii îşi vor dori şi închipui temperaturi de 35 de grade. Dar, de cele mai multe ori, cererea realităţii o depăşeşte pe cea a imaginarului.

În banalul magazin de articole vestimentare din oraşul meu lucrurile stăteau cu totul altfel. Da, am văzut tricouri şi pantaloni scurţi, dar grosul magazinului era ocupat de geci lungi de iarnă, pantaloni căptuşiţi, helănci şi hanorace.

A doua zi am aruncat o privire într-un un ziar şi m-am trezit uitându-mă la poze ale unor fete deşirate înfofolite bine de tot în fulare şi pulovere Stella McCartney’s. Aşa că m-am gandit: „Aha! În sfârşit cineva care recunoaşte dorinţa omului de a cumpăra o haină potrivită pentru condiţiile meteo dominante la ora respectivă!”

Însă mă înşelam. Se pare că acele haine sunt destinate pentru iarna viitoare şi vor apărea în magazine pe la mijlocul lui august.

Totuşi, am desprins o lecţie importantă în acea zi: cumpărăturile trebuie făcute din timp. Aşa că astăzi, dat fiind că se anunţă din nou zăpadă, îmi voi cumpăra nişte sandale şi un prosop de plajă. Iar în iulie, când mă voi răcori la o cabană de munte, voi avea grijă să-mi cumpăr nişte schiuri. Şi niciun vânzător nu va fi câtuşi de puţin uimit.

Ciprian Radu

Sursa foto: wikimedia.org

Taguri

Arhiva

One Comment

  1. Celcareuraste
    December 16

    Omul gospodar isi face vara sanie si iarna car :D.

Comments are closed.