Manele, manele, „frumoasele” noastre manele…

Distribuie!

Sunt genul de persoană care apreciază originalitatea și calitatea, fie că vorbim de filme, de cărți sau de muzică. În articolul de față vă voi vorbi despre una din cele mai cumplite fenomene pe care le-a cunoscut muzica românească. De fapt, noțiunea de „muzică” e total împotriva respectivului concept, cel puțin în opinia umilă a subsemnatului. Vorbesc, desigur, de manele.

Având probabil originile în perioada fanariotă, salata asta cacofonică de ritmuri grecești, turcești, arăbești și altele, punctată de văietăturile și lălăielile fade ale soliștilor, a înnebunit românii. Pe unii i-a atras, pe alții i-a făcut să-și pună mâinile-n cap (cazul meu).

Nu, nu îmi plac manelele. Nu îmi vor plăcea niciodată. Cuvântul „muzică”, derivat din „muză” are legătură cu creativitatea, cu inspirația. Nu știu ce cred alții, dar eu unul nu găsesc inspirație sau creativitate la oameni cu nume de scenă inspirate de mezeluri sau de diverse metale prețioase.

Să nu mai vorbim de valorile pe care le transmite genul ăsta. „Banii MEI, dușmanii MEI, femeile MELE, valoarea MEA.” Cam mult accent pe sine, nu? Cam mult pentru cineva care are probleme în a face acordul între subiect și predicat. „Fetele se la mine” e doar unul dintre exemple. Plus că nu văd absolut nimic original în genul ăsta. Totul a mai fost făcut înainte de greci, turci, arabi și alții. Țiganii care cântă manele (da, am spus „țigani”, nu trebuie să le fie rușine cu ceea ce sunt, cum nici mie nu mi-e rușine că-s pe jumătate ungur, pe jumătate oltean) nu au făcut decât să ia melodiile tuturor acestor popoare, să le înlocuiască versurile cu altele, penibile, jenante, de râsul curcilor și al tuturor celorlalte orătănii domestice, și să se umple de bani.

Există mulți oameni care spun: „Nu se poate să fie chef fără manele.” „I beg to differ”, spune semi-ungurul. Au fost vremuri în care se făceau chefuri fără umbră de manea, iar lumea dansa de-i scăpăra călcâiele. Nu văd de ce, în ochii unora, sfârșitul manelelor ar fi echivalent cu sfârșitul lumii. De fapt, cred că lumea ar duce-o foarte bine fără ele. N-am pierde mare lucru: doar incultura, opulența gratuită, grobianismul și alte asemenea chestii dăunătoare.

Cred că un ARTIST, care chiar știe muzică, lasă laudele în seama celor care sunt în măsură să le ofere. Cineva care chiar e conștient de valoarea lui, fie ca muzician, fie ca om, tace și face. Munca e cea care vorbește pentru și despre el mult mai bine decât ar putea-o face cuvintele lui.

Lălăielile alea vor să exprime patosul pus în muzică? Vreți un exemplu de pasiune pentru muzică? Un anume Elvis Aaron Presley, undeva spre amurgul carierei, umflat de antidepresive și de mâncarea extrem de grea tipică sudiștilor, lua note înalte aproape de capacitatea unui cântăreț de operă, note care nu de puține ori m-au făcut să-mi dea lacrimile.

Un artist adevărat nu se cunoaște după aurul de la gât. Se cunoaște după un singur lucru: atunci când e departe de 100% în stare fizică bună și reușește să dea 125% din tot ce are mai bun fanilor. Artistul nu e ego-centric, este un om aflat în slujba publicului. Nu e vulgar, e modest. Nu e submediocru, e talentat și perfecționist. Se respectă pe sine fără a da în narcisism ridicol, ca un cocoș umflat în pene. Și mai ales, nu fură. Iar atunci când face coveruri, le face să fie la fel de cunoscute și de apreciate ca și piesele originale. Maneaua e atât de lipsită de originalitate, încât e o insultă pentru coverurile bune să spui că manelele sunt coveruri. Până și țiganii care-și cântă muzica autentică râd de maneliști. Gândiți-vă la asta. Sunt considerați de cea mai joasă speță chiar și de unii dintre „ai lor”. Cred că-i o dovadă clară că e ceva un pic cam foarte nasol acolo.

Pe scurt, dacă țineți la creierele și inimile voastre, stați departe de tentaculele unsuroase și sclipitoare de tinichele vopsite ale manelelor. Manelele dăunește grav la cerebel, mânca-v-aș intelectu’!

Alex Szollo

Sursa foto: wikimedia.org

Taguri

Arhiva

6 Comments

  1. Simina Cernat
    July 17

    Sunt de acord cu atitudinea anti-manele, dar nu mi se pare corect sa zici ca maneaua e muzica greceasca, arabeasca sau turceasca, cu alte versuri. Muzica greceasca, arabeasca sau turceasca este foarte frumoasa si are in spate mii de ani de istorie. Faptul ca manelele seamana putin la ritm nu inseamna nici pe departe ca sunt identice…
    Si nu ar trebui sa confunzi nici muzica tiganeasca cu maneaua. Faptul ca manelistii sunt mai inchisi la ten nu inseamna ca sunt si tigani. Sau chiar daca sunt, nu canta muzica tiganeasca. Muzica tiganeasca autentica, traditionala, este de asemenea foarte frumoasa.
    Mi se pare putin cam teribilista abordarea ta. Si putin incorecta.

  2. Alex Szollo
    July 17

    N-am vrut sa spun chiar ca maneaua e muzica orientala sau greceasca cu alte versuri. Au fost cazuri in care am vazut interpreti greci, spre exemplu, care-au recunoscut linia melodica si ritmul unor melodii grecesti in manele. Cat despre muzica tiganeasca autentica, tocmai asta e ideea, nu am confundat-o cu maneaua, exista o diferenta clara intre ele. Multumesc pentru sinceritate, stiu ca revista Gen90 incurajeaza sinceritatea 😀

    • August 21

      Diferenta dintre Pitbull si o manea este fortae mare. Pitbull este de fapt rapper si genul lui ar putea fi catalogat ca fiind dance-pop. Inainte canta mult si raeggeton. Este o ignoranta mare sa consideri orice gen muzical care seamana cu maneau ca fiind manea. Maneaua este cea care fura din strainatate, nu invers. In plus, melodiile originale care au fost furate de manelisti sunt hituri in fortae multe tari si muzica aia este buna in genul muzical respectiv. Ce strica maneaua cu adevarat e utilizarea unor versuri tampite si gandite in 2-3 minute la un nivel de scolar plus furtul melodiei fara pic de modificare in afara de versuri.

  3. Nita Mihai
    July 22

    Manelele romanesti au o origine mult mai tarzie, respectiv inceputul anilor ’90 si sunt o combinatie nefericita sau, mai degraba, un amalgam de muzica tiganeasca (a carei influenta e majora), muzica populara si muzica de birt/ mahala. Nu este neaparat cantata de tigani, deci de o “etnie” anume, se poate observa clar, ci este mai degraba performata de o “categorie sociala” (si aici includem intr-adevar si unii rromi, unii lumpeni si cu siguranta multi indivizi produsi de mahalaua romaneasca, indiferent de zona). “Artistii” deci provin din compartimentele inferioare (cel putin la inceputuri, pentru ca nimeni nu neaga ca unii au avut profit enorm si s-au erijat in domni, sau pe limba lor, in “printi” si “regi”) chiar daca publicul tinta este destul de larg in spectrul claselor sociale.

  4. Robert
    July 25

    Maestre, orice ar spune manelistii in cantarile lor, un lucru e sigur: NU ITI PLACE, NU ASCULTA! NU COMENTA! MIE IMI PLAC PENTRU CA UNELE MANELE CHIAR SUNA FOARTE BINE IN ANUMITE “CONTEXTE”! SEE YA!

Comments are closed.