Patinajul artistic din România zilelor noastre – sportivi vs organizatori

Distribuie!

de Roberta M. Răducu

Joi, 28.03.2013. Finalul Campionatului Naţional de Patinaj Artistic din România. Complexul Sportiv Naţional Poiana Braşov. Aproximativ 80 de sportivi din toate colţurile ţării, toţi pe gheaţă, costumaţi şi coafaţi exact ca în ziua concursului, ori în hăinuţe lejere, ori în diverse nebunii pe care şi le-au dorit pe gheaţă măcar o dată în viaţă. Şi acum au ocazia să le poarte, pentru că este finalul de sezon 2012-2013. Sunt obosiţi, se răsfaţă, se distrează, se plimbă leneş, joacă leapşa, se învârt, fac sărituri, încearcă piruete noi; ce să mai, se distrează cum n-au făcut-o tot restul anului. De precizat: între ei, între cluburi, între rivali.

De ce?”, urmează întrebarea. Simplu. Pentru că aceşti copii au învăţat să deosebească binele de rău, ce e greşit şi ce e util. În momente ca acestea, după ce au scăpat de stres, ei, spre deosebire de noi, uită de rivalităţi, uită că ieri se rugau să nu greşească în program şi-şi doreau măcar o ezitare de la celălalt. Acum sunt toţi prieteni. Acum e momentul să se bucure unii pentru alţii, să se aprecieze, să se felicite, îşi permit autocritica în faţa rivalului. Cei mai mari duşmani sunt prieteni de nedespărţit acum. Tot acum împărtăşesc impresii la antrenamente, mici trucuri şi secrete de-ale lor, ca şi cum sunt prieteni de-o viaţă.

Încă un „De ce?”. La fel de simplu. Pentru că sportul ne maturizează. Sportul ne „creşte mari”, ne face mai responsabili, ne face să ne dăm seama că ori muncim, ori plătim pentru lipsa noastră de atitudine.

Au între 5 şi 15 ani, muncesc minimum două ore pe zi pe gheaţă şi au la dispoziţie între 2 şi 5 minute să arate colegilor, părinţilor, juriului şi oricui e dispus să se uite ce au învăţat într-un an. Şi sunt perfect conştienţi că dacă pică măcar odată, dacă au cea mai mică ratare, fie că e vorba de o săritură sau de o împiedicare la o amărâtă de tăiere a gheţii, totul s-a dus de râpă. Trebuie să muncească încă un an pe brânci şi să încerce şi la anul.

Este uluitor să te plimbi printre ei şi să realizezi câte lacrimi se varsă, câtă durere este îndurată, câte certuri şi câţi nervi răsar din nimicuri doar pentru că „sunt obosiţi”. Dar ei nu se vaită. N-ai să auzi de renunţare pentru nimic în lume. Au ambiţie, dorinţă. De-asta sunt aici. Pentru că realizează că sportul îi face mai buni.

 

Interviu cu nişte prichindei J

Vi-i dau în primire pe cei pe care i-am prins: Luiza Ilie, campioană naţională, 8 ani, al treilea an de concurs, expresivă şi plină de viaţă. Sebastian Radovan, vice-campion naţional, 10 ani, tot al treilea an de concurs, o putere de improvizaţie incredibilă. Rebeca Săndulescu, locul 6 la categoria Cadeţi-fete, 10 ani, al doilea an de concurs, voioşie din cap până în picioare. Denisa Comănescu, locul 14 la categoria Cadeţi-fete, 9 ani, tot al doilea an de concurs, copilul cu arcuri în picioare. Bianca Enache, 11 ani, locul 11 la categoria Novice-basic fete, al treilea an de concurs, eleganţa fiind cuvântul care o descrie cel mai bine. În tren, după două zile de emoţii constante, abia aşteaptă să răspundă la întrebări, mai au puţin şi mi se urcă în cap.

1. Cât de greu a fost?

Luiza: Foarte greu! (râde)

Rebeca: N-a fost deloc greu.

Denisa: Extrem de greu.

Bianca: Nu trebuia să fie greu, doar că am avut o zi proastă.

Sebastian: A fost greu pentru că pregătirea a fost foarte intensă

2. Cât te-ai pregătit înainte?

Luiza: M-am pregătit foarte mult şi la concurs am fost superbă. Totuşi, sunt nervoasă că nu ne-au dat tricouri.

Rebeca: O grămadă. Foarte mult. Adică m-am pregătit şi mi-au ieşit toate dublele. Munca duce la duble. (Words of wisdom?)

Denisa: Am fost pregătită foarte la maxim.

Bianca: M-am pregătit tot anul cu patru antrenamente pe săptămână.

Sebastian: M-am pregătit intens şi (îşi caută cuvintele) sunt mulţumit de rezultatul meu.

3. Ai avut emoţii înainte de concurs? Cum le înfrângi?

Luiza: Eu n-am avut nicio emoţie înainte de concurs. Păăăi, mă gândesc la altceva.

Rebeca: Nuuu. Păăăăi, am uitat de arbitri şi de tot. Mi-am auzit doar muzica. Mă ajută când mă gândesc doar la muzica mea.

Denisa: N-am avut nicio emoţie. Le înfrâng pentru că nu-mi pasă de nimic.

Bianca: Da, am avut, dar mi-au trecut imediat ce am intrat pe gheaţă.

Sebastian: Am avut emoţii. Ca să le înfrâng, m-am gândit că toată lumea e în lenjerie intimă.

4. Mulţumit(ă) de rezultat?

Luiza: Da! (urlând!)

Rebeca: Da. (Scurt şi la obiect!)

Denisa: Daaa. Simplu şi uşor. Dacă nu scrii asta, o să mă uit urât la tine. (râde)

Bianca: Nu, deloc; se putea mult mai bine.

Sebastian: Am avut emoţii, dar sunt mulţumit de rezultat. Se putea şi mai bine.

5. Ce-ţi propui pentru sezonul următor?

Luiza: (cântând) Meee-daaa-liii deee aaa-uuur.

Rebeca: Să ies pe locul 1.

Denisa: Să am un costum frumooos.

Bianca: Să fiu în primele cinci, dacă se poate pe podium. Dar ştiu că asta va fi foarte greu.

Sebastian: Îmi propun să ies pe locul 1, deşi va fi greu pentru că mi se va schimba categoria.

6. Mulţumiri?

Sebastian: Vreau să le mulţumesc părinţilor meeei că m-au ajutat să cunosc această artă, unchiului meu pentru patine şi întregii familii care m-a ajutat să evoluez. Ah, şi antrenoarei Andreea Ionescu că m-a ajutat să cunosc cât mai bine patinajul artistic.

Luiza: Vreau să le mulţumesc în primul şi în primul rând părinţilor meeei pentru că mi-au luat o pereche de patine şi m-au ajutat să susţin această activitate (Da, are 8 ani), antrenoarei mele, Andreea Ionescu, pentru că m-a învăţat şi m-a încurajat să ajung la acest nivel (Tot 8 ani are…).

Rebeca: Le mulţumesc părinţilor că suportă toate cheltuielile şi toate alea şi că mă ajută să-mi împlinesc visul, Andreei că m-a învăţat tot ce ştiu.

Denisa: Îi mulţumesc cel mai mult tatălui meu că a venit să mă încurajeze şi Andreei că m-a învăţat să patinez.

Bianca: Îi mulţumesc Andreei în primul rând că m-a suportat la antrenamente, pentru că uneori o enervez rău, şi părinţilor pentru că m-au susţinut moral, dar şi financiar (vreau să spun că Federaţia nu ne susţine absolut deloc; anul acesta nu au avut bani să cumpere nici măcar tricouri pentru copiii care au muncit mult şi au ajuns campioni naţionali).

 

Mici, mici, dar copiii văd anumite lucruri. Şi ştiu că atunci când muncesc şi nu sunt răsplătiţi, acest lucru nu este corect.

Sunt mulţi, sunt pachete de talent, de muncă, de inteligenţă şi de curaj. Sunt noua generaţie, noua speranţă a acestui sport în ţara noastră. Au rezultate pentru că muncesc şi ştiu ce înseamnă să pierzi din dezinteres sau neatenţie. Le este foarte clar că vor să ajungă departe pentru a schimba imaginea acestei ţări. Au vise de a face patinajul românesc o forţă de temut. Pentru că sunt conştienţi că pot. Totuşi, Federaţia nu-i prea ajută. Dorinţele şi visele lor s-ar putea spulbera într-o clipită, imediat ce s-ar lua o decizie incorectă.

Ei nu ştiu chiar tot. Şi poate e mai bine aşa, pentru că dacă ar cunoaşte adevărul despre cum unii oameni vor să le distrugă idealurile, vor să dea pur şi simplu uitării munca lor de peste ani, ar renunţa la tot. Sunt îndeajuns de maturi să-şi dea seama că ar însemna să muncească degeaba.

Oare cât are să se mai întindă lipsa de respect a unora pentru munca altora?

 

Arbitrii principali: Florin Gafencu, Adriana Ordeanu

Rezultatele competiţiei:

Copii fete: 1 – Luiza Ilie; 2 – Denisa Ghioca; 3 – Csenge Garda Matyas;

Copii băieţi: 1 – Octavian Vișa; 2 – Danny Cris Țuțui; 3 – David Odovâncă;

Cadeţi fete: 1 – Andreea Ramona Voicu; 2 – Bristena Prodea;  3 – Ana Sofia Beșchea;

Cadeţi băieţi: 1 – Denis Mătușa; 2 – Sebastian Radovan; 3 – Balazs Ravazs

Novice basic fete: 1 – Andreea Ureche; 2 – Ada Meni Podosu; 3 – Ana Catana;

Novice basic băieţi: 1 – Gabriel Coconu; 2 – Andrei Tănase; 3 – Joseph Baiko;

Novice advance fete: 1 – Zselyke Kenez; 2 – Iulia Popescu; 3 – Andreea Caranfil;

Novice advance băieţi: 1 – Daniel Patriche; 2 – Graţiano Dinu; 3 – Flavius Luca.

 

Sursa foto: Facebook

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*