”Mă numesc Salma” – îngenuncherea femeii în fața sorții

Distribuie!

de  Mănescu Anca Geanina

Cu câtva timp în urmă am citit o carte de-a Fadiei Faqir ce m-a impresionat în primul rând datorită modului  abordabil, lesne de înțeles, dar și ca urmare a subiectului propus.

În 1956, se naște această scriitoare iordaniano-britanică, ce s-a făcut remarcată datorită operelor create, dar și prin implicările pentru apărarea drepturilor oamenilor. Aceasta a scris de-a lungul timpului nuvele, eseuri, dramaturgie, iar o mare atenție a fost acordată poziției femeii din țările arabe. Printre scrierile cu care Fadia a surprins se numără și ,,Mă numesc Salma” asupra căreia am să îmi focalizez atenția, fiind al treilea său roman, publicat în 2007 și care a  cunoscut versiunea în limba română un an mai târziu, la Editura Leda.

Despre cartea în sine, autoarea mărturisea:,,Scriu ca să depun mărturie și să fac dreptate. Scriu ca să exorcizez temerile oamenilor. Scriu în încercarea zadarnică de a-mi insufla mie însămi curaj. Drumul a fost și este încă lung, cu multe opreliști, dar fără opriri, însă, totodată, plin de recompense și de surprize plăcute.”

Lucrarea se remarcă prin modul în care este evidențiat și abordat statutul femeii musulmane, într-un mediu în care bărbatul e cel căruia i se atribuie puterea.

Tehnica narativă pentru care autoarea  a optat este oportună, în sensul în care menține suspansul și interesul asupra parcurgerii fiecărei pagini, deoarece fiecare capitol prezintă câte un eveniment important, trecerea de la un plan la altul făcându-se prin alternanță, iar succesiunea secvențelor narative sunt cele care marchează  existența personajului principal.

Accentul este pus pe tradiția defectuoasă a lumii arabe, concentrată în jurul protagonistei, Salma, o tânără păstoriță beduină în vârstă de 15 ani, care nu se supune regulilor stricte ale familiei și rămâne însărcinată în afara căsătoriei cu bărbatul căreia îi era deja ,,promisă”, fapt pentru care trebuia să plătească cu moartea, pentru ca ceilalți membri ai familiei să își recâștige onoarea pierdută. Această amenințare sub pecetea căreia se afla  a determinat-o pe tânără să își găsească refugiul în închisoare, unde dă naștere copilului său, o fetiță. Statul iordanian le separă pe cele două, trimițând-o pe nou-născută la un orfelinat pentru copii nelegitimi.

Ulterior, după atâta suferință ce i-a fost cauzată, Salma se bucură de ajutorul unei călugărițe și reușește să ajungă în Anglia, în orașul Exeter, unde, treptat, își clădește o nouă viață: obține o slujbă, se înscrie la Universitate unde îl va cunoaște pe cel care îi va deveni soț după 17 ani de la prima întâlnire, un profesor de engleză. Căsnicia aduce fericire în viața Salmei, iar copilul pe care-l va avea cu soțul său va reprezenta o adevărată binecuvântare. Cu toate acestea, incertitudinea de a nu ști ce s-a întâmplat în toată această perioadă cu fiica sa o determină pe Salma să revină pe meleagurile natale, deși avea conștiința faptului că familia sa încă o poate mustra pentru faptele comise în trecut.

Toate evenimentele regăsite de-a lungul creației au cursivitate și implică cititorul în poveste, dând libertatea de a imagina, de a judeca modul în care femeia era percepută. Moartea devine un act insensibil în fața unei poziții avantajoase în cercul social creat.

Finalul tragic este punctul limită: arată ce reprezintă reputația într-o familie musulmană: Salma descoperă cu o durere sfâșietoare că fiica sa, Layla, a fost ucisă cu 2 luni în urmă de către un membru al familiei sale. Impactul asupra cititorului este cu atât mai mare când descoperă că Salma își găsește sfârșitul în același loc în care a fost înmormântată fiica sa și în aceleași circumstanțe.

În ciuda finalului trist, cartea m-a impresionat prin modalitatea pentru care autoarea a optat în evidențierea tuturor detaliilor ce au marcat traiectoria existențială a Salmei. Este o carte scrisă cu scopul de a ne face să sesizăm care este zbuciumul unei femei musulmane care a fost supusă unei sorți nefavorabile.

Sursa foto: Facebook

 

Taguri

Arhiva