de Elena Manea
“Într-un târg de provincie ca al nostru gara este marea. Este portul, necunoscutul, depărtarea.”(Mihail Sebastian)
Chiar dacă nu mai vorbim de un simplu orășel de provincie, ci de o metropolă în adevăratul sens al cuvântului ceva din parfumul de odinioară reușește să se strecoare dincolo de tăvălugul neiertător al Istoriei și aduce cu sine tot soiul de imagini sau întâmplări, ce trezesc în cel care le întâlnește dorința unei întoarceri în trecut. De un astfel de punct – cheie pe harta Bucureștilor se leagă și incursiunea de astăzi, ce urmărește două paliere pe cât de diferite, pe atât de conexe, în sensul că, voit sau nu, se ciocnesc unul de celălalt aproape zilnic.
Gara de Nord. Este imposibil ca cineva să nu fi auzit sau poposit măcar odată pe unul din peroanele sale interminabile, pline de povești asemeni unui bunic deprins din basmele lui Delavrancea și tot de necrezut este și istoria sa ce datează de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ea, gara, un axis mundi contemporan poartă cu sine ceva din cei ce i-au călcat atâta amar de vreme porțile. Povești de dragoste, jurăminte eterne, visuri, dorințe și eșecuri, iluzii și nesiguranță. Pentru a aduce astfel un minim omagiu acestei porți spre lume, Fundația Cărturești și CFR S.A. sub finanțarea celor de la ARCUB organizează luna aceasta, între 25-27 iulie, Train Delivery, un concept asemănător Street Delivery-ului ce își propune să îi adune sub același acoperiș pe pasionații de artă, muzică sau film (fără a-i omite pe cei pasionați de trenuri!), oferindu-le astfel nu numai un șir de spectacole inedite, ci și o veritabilă gură de cultură, atât de necesară într-un peisaj atins tot mai acut de boala superficialității și a lipsei de viziune. Pe lângă vizitele la Muzeul Gării sau Salonul Regal, cei de la Train Delivery mai au în vedere și transformarea unui vagon de marfă, într-o cafenea-librărie (concept deja intrat pe piața românească prin intermediul lanțurilor de librării Cărturești sau Humanitas, amintind astfel doar două dintre ele), precum și aducerea în prim-plan a artei de tip graffiti prin artiști ca Sweet Damage Crew, IRLO, Kero sau Pisica Pătrată.
Consider, dar, că o astfel de inițiativă ar trebui tratată ca atare, mai ales că datorită schimbărilor din ultimii ani, configurația orașului nostru a intrat într-un declin din ce în ce mai evident, se dezarticulează și tinde să piardă acele rămășițe ale unor vremuri apuse într-o mare de nepăsare și desuetudine. Este mult mai ușor să te complaci în indiferență și mediocritate decât să ai curajul să te ridici și să lupți pentru ceea ce este cu adevărat valoros, pentru moștenirea culturală de odinioară care va dispărea încetul cu încetul din peisajul actual și, cel mai important, pentru un viitor mai luminos.
Așadar, dragi cititori, dați o fugă până la Train Delivery! Vă asigur că nu veți regreta! P.S. Va fi și jazz.
Sursa foto: Wikimedia.com
