Vedeți diferențele (partea a II-a)

Distribuie!

Text și foto: Hristos Fleturis

Da, e ciudat pentru prima oară când pleci din țară la studii în altă parte să vezi atâtea diferențe. Pentru că sunt destule. Plata cu cardul peste tot, lume care aleargă fie ploaie fie vânt, copii cărați în remorci pentru biciclete la școală, mii de momente în care mașinile îți cedează trecerea pentru că esti pe bicicletă, modul în care nu se grăbesc când sunt la cumpărături sau pur și simplu nu se grăbesc niciodată pentru că își calculează foarte bine timpul, calmul cu care rezolvă treburile la bancă, poștă, primărie… Toate se adună într-o sumedenie de diferențe.

La care se adaugă faptul că aici lumea e interesată de cercetări. Ce vreau să spun cu asta este că lucrări de cercetare cum ar fi la noi cele făcute pentru licență și pe care unii vor să le ducă mai departe chiar sunt luate în seamă de universități. Se câștigă chiar bani bunicei aș putea spune din asta, dacă chiar stai și lucrezi mult, bineînțeles. Dar doctoratul e făcut de mulți aici, mai ales străini, pentru că se primesc bani. Bine, partea cu primitul banilor e peste tot. Sunt zeci de moduri în care poți primi ajutor de la stat. Pe scurt, statul te ajută să te pui pe picioare și să vrei să lucrezi aici, să vrei să își construiești o viață. Pentru că nu cred că le convine nici lor prea mult să ofere studii gratuite tuturor celor din Uniunea Europeană, după care toți să plece înapoi de unde au venit. Și știu mulți care vor să se ducă înapoi. Pentru că nu le place Danemarca în general. Sunt blocați pe modul în care danezii sunt mai reci, pe casele lor simple, pe vremea care, ok, e ciudată uneori, dar nu chiar așa cum se spune. Unii studenți străini nu își deschid ochii să observe câte pot învăța de aici de fapt. Chiar și prin simplul mers la orele gratuite de învățat daneză se poate observa ceva despre stilul danezilor de a fi. Mulți se duc și spun că daneza e o limbă ciudată, sună oribil, nu pot să învețe așa ceva. Se blochează pe asta și evident că nu învață nimic.

Cred însă că mersul în altă țară e mai mult decât să stai iar cu aceleași obiceiuri pe care le aveai acasă. Trebuie să ieșim să vedem lumea, asta se ia în calcul și când se aplică pentru un job aici. Și când vine vorba de văzut lumea, trebuie să ne dăm seama de unde am plecat, ce am lăsat în urmă și unde ajungem. Dar să și învățăm ceva din asta. Nu pot să înțeleg cum unii de aici, chiar și români, de ce să nu recunosc, preferă să stea tot cu români mereu, să nu socializeze prea mult și să fie nerăbdători să se întoarcă acasă și să mănânce pufuleți (true story). Dacă tot avem ocazia să învățăm aici, hai să încercăm alte tipuri de mâncăruri, nu? Ok, o mămăligă mai merge din când în când, dar totuși… Și când observă diferențele, se miră de cât de ciudați sunt și cât de bine era în România. Nu, nu era bine în România, că altfel nu ai fi plecat la studii în Danemarca, nu? Sau ok, chiar dacă era bine, plecai pentru experiența aceasta, dar apoi nu discutai totuși atât de aprins și nu încercai sa impui peste tot că „și în România e bine”.

Diferențele despre care vorbesc trebuie luate în calcul peste tot pe unde mergem. Chiar și o zi în Copenhaga ne poate da de gândit despre ce să schimbăm în București. Trebuie doar să deschidem puțin ochii și să înțelegem că diferențele sunt bune. Nu o să fie niciodată la fel, nici pe departe. Dar în modul acesta se poate, măcar, alege o direcție de schimbare. Dacă nu pentru România, pentru fiecare om în parte. Eu unul am ales să nu mă întorc în România după masterat. Mai sunt atâtea țări ce pot fi văzute și atâtea lucruri de învățat și atâtea diferențe de luat în calcul. Fiecare țară are ciudățeniile ei, trebuie numai să le luăm în calcul pe toate și să vedem după care ar fi soluția pentru unele probleme. Danezii sunt ciudați când omoară girafe, grecii când beau prea multă cafea, italienii când gătesc paste mereu și multe alte astfel de stereotipuri care s-au dovedit a fi cu totul adevărate de când sunt aici. Românii au și ei ciudățeniile lor. Dar trăim într-un „global village” și e foarte ușor să ne găsim locul. Pentru asta, trebuie să ne deschidem și să vedem în jur.

Dacă plecăm din țară doar pentru a ne comporta așa cum o făceam în România, nu rezolvăm nimic. Dacă suntem deschiși la nou, atunci poate avem o șansă. Dacă ne facem relații, vorbim cu oameni, încercăm să aflăm cum merg lucrurile în multe țări, cum privesc ei Europa de Est, atunci suntem cu adevărat pe calea cea bună. Numa-zic…

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*