Horia-Roman Patapievici („Români cu care ne mândrim”)

Distribuie!

Oare ce aș putea să mai scriu despre o persoană atât de controversată din viața publică a României? Însă eu nu doresc să scriu despre bibliografia sau biografia sa. În acest articol urmăresc să-l prezint pe Patapievici ca pe o persoană care a reușit ceva extraordinar:„[…]Ne-a dictat cineva filosofia prin care am reușit să traducem la fiecare șase zile timp de șapte ani câte un titlul românesc în străinătate ?[…]” (Academia Cațavencu, „Interviu H.-R. Patapievici: „Ca să nu moară, ICR are nevoie de oameni cu viziune care să-l susțină.”, 8 august, 2012).

Numit în funcția de președinte al Institutului Cultural Român (ICR) în anul 2005, H.R. Patapievici printr-o conducere benefică a tradus 259 de titluri de cărți românești printre care enumerăm: Mircea Cărtarescu, Eugen Barbu, Filip Florian, Dan Lungu, Varujan Vosganian sau Alina Mungiu-Pippidi. Prin intermediul ICR, în ultimii doi ani, muzicieni români precum Gheorghe Zamfir sau Tudor Gheorghe au cântat peste hotare, iar ansamblul Raro a reușit să țină un concert la Carnegie Hall în New York și la Wigmore Hall în Londra. În Lisabona, filiala ICR, a găzduit o expoziție de icoane bizantine. În anul 2011, ICR organizează un eveniment de o anvergură impunătoare: colocviul „Cioran – le pessimisme jubilatoire”, ce „a devenit în lumea literară și pentru presa franceză o referință pentru tot ceea ce s-a scris ulterior cu ocazia centenarului nașterii filosofului”(www.cennac.ro) român.

De asemenea ultimul succes rezonant pentru fiecare dintre noi este alegerea României ca invitată de onoare la Salon du Livre, Salonul Internațional de Carte de la Paris, în anul următor. În afară de această invitație simt că este de datoria mea să menționez și că România a fost invitată la târguri internaționale din lumea hispanică, lumea scandinavă. În anul 2012 enumerăm și alte invitații de onoare precum cel de la Praga unde România s-a prezentat cu un stand organizat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național. În orașe importante și din punct de vedere cultural precum Paris, Torino, Göteborg, Barcelona sau Madrid standurile ce reprezintă drapelul românesc peste hotare au fost, sunt și (să sperăm !) vor fi organizate de Institutul Cultural Român.

Rolul deosebit de important pe piața culturală străină a autorilor români s-a datorat în ultimii ani Institului Cultural Român. Sub egida lui Patapievici, „Sarcina mea este să fac cunoscută peste hotare cultura română. Nu ceea ce cred unii că este cultura română ori ceea ce cred alții că nu este ea. Nu este rolul vreunei instituții să decidă ce anume din cultura română de azi este cu adevărat românesc și ce nu este cu adevărat românesc”, noi am devenit cunoscuți pe scena internațională.

În 2012 România a fost invitat de onoare al Târgului Internaţional de carte de la Praga, unde a fost prezentată cu un stand organizat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național. La Paris, Torino, Göteborg și Barcelona/Madrid standurile naționale sunt organizate de Institutul Cultural Român.

Am ales să nu vorbesc despre criticul, eseistul, filosoful (domnul) Patapievici, din motive lesne de înțeles. Publicațiile sale au atras critici extrem de dure la adresa personală a domnului Patapievici cum ar fi : „Interpretările deformate și nerealiste ale lui H.-R. Patapievici nu se datorează însă doar unei lecturi… exaltate a textului poetic, ci și nefrecventării bibliografiei mainstream a dantologiei italiene și străine. Eseistul (…) s-a avîntat în ipoteze hazardate, stimulate de febricitatea falselor intuiții” (Lazslo Alexandru despre „Ochii Beatricei. Cum arată cu adevărat lumea lui Dante ?”).

Acestea fiind spuse aș dori să conclusionez acest articol prin a spune că un scriitor de orice fel trebuie să fie criticat prin două aspecte. Primul acela al vieții în afara „scriiturii” cum ar fi aceea de om politic, editor, ziarist, diplomat (v. Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Lucian Blaga etc) și al doilea al scriiturii. Cele două nu trebuiesc confundate deoarece riscăm să criticăm persoana și să nu mai înțelegem opera la adevărata ei valoare ; însă orice critică are o urmă de subiectivitate.

Răzvan Constantin Dincă

Bibliografie :

http://www.academiacatavencu.info/politic/h-r-patapievici-%E2%80%9Eca-sa-nu-moara-icr-are-nevoie-de-oameni-cu-viziune-care-sa-l-sustina.html

http://www.cennac.ro/targuri-detalii/romania-invitata-de-onoare-la-salonul-interna-ional-de-carte-de-la-paris-in-2013-29/categorie-1

http://193.226.7.140/~leonardo/n06/Laszlo5.htm

http://www.observatorcultural.ro/Institutul-Cultural-Roman-este-fie-debil-fie-neputincios.-Interviu-cu-Horia-Roman-PATAPIEVICI*articleID_12920-articles_details.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Horia-Roman_Patapievici

Taguri

Arhiva

8 Comments

  1. adriana
    December 21
    Reply

    cartarescu a beneficiat de o suma importanta de bani probabil fiind prieten cu patapievici, iar eugen barbu doamne iarta-ma dar cine il mai citeste?prietenul “de curte” al lui ceausescu apare in traduceri internationale!!!

  2. adriana
    December 21
    Reply

    da, si suntem subiectivi pt ca suntem oameni

  3. adriana
    December 21
    Reply

    a, si voiam sa-ti mai spun: Zamfir e celebru de foarte mult timp, si nu datorita lui Patapievici.

  4. Razant
    December 23
    Reply

    dragule, trec peste pseudo-portretul lui HRP, facut in stil de periaj, de parca ai fost pregatit la scala de propaganda comunista, dar finalul tau apoteotic, boldit cu naivitate, contine o multitudine de aberatii.
    In primul rand n-ai cum sa separi o profesie(de genul enumerat de tine editor, om politic, ziarist), unde expresia scrisa este obiectul muncii, de scriitura. wtf?! dupa mintea ta cea moale, un ziarist nu trebuie analizat prin ceea ce scrie?!
    Doi: daca ai cunoaste mai multa istorie, inclusiv literara, ai fi stiut ca omul nu poate trai in afara faptelor sale.
    Trei: si doar habarnistii cred ca o critica este subiectiva. baietas, tocmai d-asta ne pregatim prin scoli, sa invatam sa judecam corect, dupa criterii, nu dupa bunul nostru plac.

    • Ladybook
      December 23
      Reply

      dar cata superioritate…nu ne mai incapem in piele…

      • Razant
        December 23
        Reply

        my dear, daca vrei sa ne duelam in argumente, sunt disponibil. cu glumite d-astea vestejite devii tu insati rizibila 😉

  5. Răzvan
    December 23
    Reply

    Domnule Razant,

    Aş putea să vă explic. Dar este evident că dumneata te-ai posternat pe un soclu de unde nu mai puteţi coborî. Însă vă spun un singur fapt concret : sunteţi pe lângă text, întregul dumneavoastră comentariu este pe lângă text. Aţi extras din text doar ceea ce v-a interesat pentru a face un atac asupra mea. Dar nu înţeleg rostul comentariului dumneavoastră în condiţiile în care nu aţi înţeles ceea ce am vrut să spun. Şi nu pentru că nu ar fi clar ci pentru că dumneata crezi că eşti superior. Ei bine… nu eşti.
    1. Scriitură = operă beletristică, operă literară. Operă beletristică nu este acelaşi lucru cu jurnalismul, politica ş.a.m.d. Evident, mintea ta cea tare nu poate înţelege anumite subtilităţi.
    2. Prin “omul nu poate trăi în afara faptelor sale” … O să-l critici acum pe Barbu prin prisma faptului că se droga ? Sau o să-l critici pe Eminescu poetul prin prisma lui Eminescu jurnalistul ? Sunt două entităţi diferite, chiar dacă au un numitor comun.
    3. Criteriile în sine sunt subiective. Nu există critică PUR obiectivă. De aceea suntem oameni şi nu roboţi.

  6. Razant
    December 23
    Reply

    draga autore, daca tu consideri ca scriitura are doar sensul ala ingustat de tine, atunci e explicabil de ce ai scris articolul asta atat de pauper ideatic.

    2. nu ma refeream la pipele cu opium ale unui anume scriitor. acela e un comportament personal care nu s-a rasfrant asupra nimanui altucuiva. eu vorbeam de implicarea publica a unor fapte. iti pot da cazul lui Celine, un scriitor care reinventat stilitic literatura, nu doar franceza, dar a fost un colaborator la regimului de la Vichy. Urmarea o poti gasi pe net 😉

    3. daca criteriile sunt subiective, ar fi fost haos, si nicio stiinta n-ar mai fi existat. incearca sa definesti ceva fara criterii si vezi ce-ti iese.

    oricum, ai felicitarile mele. ai scris cel mai malformat articol citit de mine in 2012.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*