Filmul de vineri: The dark side of the heart (1992), în regia lui Eliseo Subiela

Distribuie!

de Manuela Dospina

„I don’t give a damn if a woman’s breasts are like magnolias or like figs, if her skin feels like a peach or sandpaper. It’s irrelevant if she wakes up with breath like an aphrodisiac or an insecticide. I’m perfect willing to put up with a nose that’d win first prize at a carrot show.  But an one think I am intransigent. On no account whatsoever will I forgive a woman who cannot fly.”

Visul este primul poet iar eșecul constant pe care-l suferim în momentul visării poate fi de multe ori intrarea într-o buclă infinită, redusă la o singură energie, și anume Dorința – de a zbura, o energie ce se dorește a fi vie și avidă de sens.

În căutarea formei, Oliveiro (Dario Grandinetti ), va primi cu căldură și disponibilitate femei în patul său, ce devine un simbol al căutării Ei, cât și o stare ce va prelungi inconștient VISUL.  Când realizează că nu este EA, trage o alarmă, iar femeia cade în abis.

Oliveiro, tânărul poet, își va reduce astfel realitatea la împlinirea acestei dorințe; deși șansele pot fi prea puțin probabile, el găsește, în drum spre Montevideo, sensul în Ana ( Sandra Ballesteros ), o prostituată care pare a fi singura capabilă de a zbura alături de el. Visul, în sfârșit, capătă o concretețe, dar, la final, Ana nu uită de datoriile ei mult mai mari și-și cere banii pentru prestarea serviciului, așteptând următorul client.

Ca orice artist prea puțin antreprenor, își vinde ideile unei agenții de publicitate, iar de multe ori o face ca freelancer. Recită poezii pe bani in intersecții cât și în locul altora.

Cum orice energie conține un dublu instinct și cum păcatul ne face oameni, apar și simboluri reprimate, întunecoase – Moartea ca femeie; aceasta îi va fi un soi de parteneră poetului de-a lungul călătoriei în căutarea apolinicului. Ăsta da paradox al morții.

E o altfel de divină comedie, doar că nu e scrisă de Dante. Mai mult de atât, filmul e un elogiu adus poeților: Mario Benedetii,  Juan Galman și Oliverio Girondo.

Toate scenele sunt presărate cu poezie, sensibilitate și VIS, unde rolurile care guvernează viața sunt cele ale poetului, prostituatei și a morții, de prea multe ori seducătoare și absurdă.

Enjoy!

http://www.youtube.com/watch?v=BP_Gnynajfg

Sursa foto: Facebook

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*