Filmul de vineri: Harold and Maude (1971), în regia lui Hal Ashby

Distribuie!

de Manuela Dospina

„Lot of people enjoy being dead. But they are not dead, really. They're just backing away from life. Reach out. Take a chance. Get hurt even. But play as well as you can. Go team, go! Give me an L. Give me an I. Give me a V. Give me an E. L-I-V-E. LIVE! Otherwise, you got nothing to talk about in the locker room.”(Maude)

În poza de prezentare ar părea o seară perfectă alături de jumătatea ta, la apus de soare. Ei bine, dacă personajele ar face poza cu fața spre public, am observa o insolită ipostază a dragostei, mai mult de atât, ridurile pregnante ale personajului feminin de 79 de ani  ne-ar zgâria puțin retina, iar chipul sfidător de senin și inocent al băiatului de 20 ani ne-ar contraria atât de tare, încât ne-am asigura dacă nu am încurcat cumva filmul. Ar fi posibil de imaginat o iubire între 2 oameni cu 60 de ani diferență?

Dar nu, n-am încurcat nici un film, sunt chiar ei, Harold și Maude, ce joacă în cea mai neagră și neobișnuită dar bună comedie văzută până acum.

Harold (Bud Cord), e un tânăr ce nu duce lipsă de bunăstare și lux, dar este obsedat de a-și înscena suicidul în cât mai multe feluri. Aceste înscenări constante sunt doar forme de rebeliune împotriva autorității părintești cât și încercarea de a-i atrage atenția mamei sale indiferente și extrem de egocentrică. Una peste alta, Harold mai practică și alte hobbyuri: „what gives you a special pleasure?" – „I go to funerals.", și nu orice fel de înmormântări, ci doar cele ale străinilor.

În acest loc-cheie povestea ia o altă turnură, căci Harold o întâlnește pe Maude (Ruth Gordon), o optimistă energică octogenară, supraviețuitoare Holocastului, care la rândul ei, obișnuia să participe la înmormântări, doar că scopul acesteia era de a se umple de viață prin moarte. Maude încalcă orice stereotip – fură, se ceartă cu un polițist, și ce-i mai important, îi place să observe lucrurile cum cresc și nu cum mor. De aceea și scena reprezentativă în care fură din oraș un copăcel și-l duce acasă de frică de a nu-l privi mai apoi ofilit sau chiar la pământ. Cu Maude, Harold începe realmente să zâmbească și să aprecieze viața prin viață. Relația acestora atinge un soi de înălțare revelatoare în momentul în care Maude împlinește 80 de ani.

Cat Stevens va fi coloana sonoră ce va susține prea bine atmosfera acestui film. Cu siguranță e un film făcut pentru posteritate, mai ales că aduce atât de mult cu sensibilitatea regizorilor  indie, excentrici, de acum: Wes Anderson, Spike Jonze, etc.

Îndrăznesc să spun că e un soi de fabulă destul de ofertantă despre două personaje complementare. Unul libertin iar altul cu o conștiință de sine pregnantă, dar cu aceeași dorință de a trăi. Prin definiție, e un film de cult, cu personaje excentrice, scene absurde, comice și nostalgice. E un soi de început al filmului independent modern, o odă adusă rebeliunii cât și împotriva aristocrației și a altor manifestări anti-liberale, și de ce nu, a unei educații prin intermediul unei iubiri fără nici un soi de posesivitate și egoism.

Sursa foto: Screenshot

http://www.youtube.com/watch?v=si4Og5145mU

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*