de Mădălina Stanciu
Regizat de Laurent Cantet după romanul omonim al lui François Bégaudeau, Entre les murs (În clasă, 2008) este un film inedit despre Franța de azi, aşa cum e ea, vie, asemenea unui babilon multicultural. Profesorii şi elevii, personajele romanului sunt, de fapt, Franţa din zilele noastre.
Scriitorul, Bégaudeau, este profesor de limba franceză la un liceu parizian, iar romanul a fost construit pe baza experienţei lui în acest mediu. Regizorul, Cantet, a citit cartea şi i-a propus autorului să scrie scenariul. După care s-a convins că niciun alt actor nu ar fi putut să îl interpreteze mai bine pe François, ,,proful de franceză”, decât însuşi Bégaudeau. Nu numai profesorul este cel care îşi joacă propriul rol, ci şi liceenii pe care îi vedem în film, sunt chiar elevii săi.
Filmul şi cartea par lucruri care, la o analiză mai atentă, nu sunt. Filmul pare documentar, însă nu este, iar cartea nu e o simplă reproducere a vreunui dialog dintre profesorul de franceză şi elevii săi.
Este o carte scrisă într-un ritm alert, fără descrieri inutile. Dialogurile și umorul construiesc o atmosferă dinamică, iar ceea ce surprinde este faptul că profesorii nu se sfiesc să folosească limba vorbită așa cum fac elevii lor. Este vorba de aceeaşi franceză, prescurtată, repezită, plină de exprimări argotice, însă diferenţa constă în faptul că, în cazul profesorilor, este mai corectă din punct de vedere gramatical.
În paginile romanului se creează o atmosferă care parcă ar pregăti ceva, atât cititorii, cât și personajele regăsindu-se în această situație – profesorii aşteaptă, în principiu, o viaţă mai bună, elevii nu știu prea bine ce ăsi doresc sau la ce să se aștepte, pentru că nu înțeleg prea bine Franța în care trăiesc. Nu înţeleg ideea de multiculturalism, nu înţeleg de ce trebuie să studieze literatura clasică. De ce Racine? Ce sunt acelea reguli şi pentru cine există ele? Ce rost îşi au într-o Franță repezită?
Este un film care desenează liniile rupte ale Franţei, între imaginea de ieri (gramatică şi literatură) şi cea de azi (argoul şi rap-ul). Iar liniile acestea rămân parcă în clasă, între patru pereţi. Pentru că dincolo de uşă e un dus-întors (școală-acasă). Iar după acasă nu mai urmează nimic pentru liceenii lui Bégaudeau, care nu se aşteaptă la nimic.
,,Dom` profesor, eu nu înţeleg nimic.” Este răspunsul onest al elevei. Şi nu face referire neapărat la limba franceză, ci la viaţă. Ea nu înţelege cum poţi separa cuvintele de fapte şi gesturile de idei. Entre les murs (În clasă) este o carte care trebuie citită nu doar în clasă, ci şi acasă. Este un film care trebuie văzut nu doar de profesori, ci şi de elevi.
Sursa foto: Wikimedia.com
