Eminența sa roșiatică (II)

Distribuie!

de Alex Ioana

Acum, trecând de toate variabilele și variațiunile imposibil de anticipat cu precizie, putem să ne dăm cu părerea. Avem în momentul de față o luptă dusă pentru palatul prezidențial între doi indivizi. Unui este actual premier, propus cu forța de către președinte într-un moment de criză politică și care de atunci a refuzat o coabitare sustenabilă, iar celălalt este politician de provincie, fost propus premier, refuzat în schimb de către președinte.

Ce vreau eu să spun este să nu ne pese de cine este președinte, cel puțin nu într-atât încât să turbăm de nervi văzând ultimele sondaje cu preferințele electorale ale națiunii. Evident poate, președintele republicii nu este o figură eminamente simbolică, are și el niște atribuții – dar în proximă instanță noi ar trebui să ne punem întrebări serioase despre cine va deveni șeful următorului cabinet executiv, adică cine va prelua locul prezentului prim ministru, actual candidat la președinție. Fiindcă premierul are puterea să mărească sau să scadă taxe, el coordonează bugete pentru educație și sănătate, el e cel care poate face autostrăzi, și nu președintele. Și sper că prezidențiabilii știu asta.

Spaima națiunii alfabetizate este, fără discuție, actualul premier prezidențiabil – liderul partidului colos -, autorul ultimelor semestre de recesiune, în ciuda politicilor sale notabile precum taxa pentru stâlp. Dar poate că, dacă nu ar fi fost premier, ci președinte, n-ar fi prezidat asupra unui guvern eminamente redus, cu declarații incompetente și o etică profesională dezastruoasă. Ne-ar fi făcut doar de rușine, fiindcă ar fi avut și un cuvânt de spus pe plan extern, nu numai rolul de a poza frumos.

Nu mai intru în detalii, am zis și mai sus că îmbârligăturile sunt fantastice dacă privim instituțiile statului ca un corpus universal. Cert este că fundamentele republicii sunt defectuoase, cuantificarea opiniei populare în voturi și votați este un mecanism care suferă în primă instanță din cauza acestora. Lamentarea populației este, firesc și clișeic, doar o altă dovadă a faptului că populației majoritare din țara asta nu i se umple paharul.

Premierul este, în opinia mea, cea mai importantă miză pe care o putem avea în stat în acest moment, cu actualele reguli ale jocului. Să ne alegem atunci cu grijă președintele, în speranța că acesta sau aceasta va propune un premier competent; unul care să facă concesii electorale în favoarea redresării republicii, care să facă poate și ce nu place oamenilor – dar să facă să le fie bine pe termen mediu măcar, dacă nu lung. Fiindcă trăim într-o republică cu un venit mediu lunar de aproximativ 1600 lei. Fiindcă premierul este pus în funcție nu din motive de carismă, ci din motive de competență. Fiindcă în definitiv premierul nu este ales de electorat și nu trebuie să-și facă campanile electorală.

Dar în mod cert nu propun ca politica noastră externă și justiția noastră să fie prezidate de un maimuțoi cu coloana vertebrală făcută din cauciuc, în stare să spună orice superbie ca electoratul lui, ș-așa frăgezit de trecerea anilor și de inadaptarea la realitate, să se prezinte la urne și să-l voteze cu o majoritate de 47% (sau cât o fi cifra precisă).

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*