Ora 23. Ploaie, străzi libere. Multe mașini de poliție ce vor să fluidizeze traficul (care trafic?). Așa mi-am dat seama că se întâmplă ceva interesant și m-am apucat să mă documentez să văd despre ce e vorba.
Dezamăgirea a fost mare. Traficul trebuia fluidizat pentru că victimele din Muntenegru erau transportate de la aeroport spre alte locuri. Înainte de a trece mai departe în articol, trebuie să vă zic că este o tragedie ce s-a întâmplat și ce este scris aici nu este ca o jignire la adresa familiilor afectate. Nu de alta, dar sunt mulți oameni pentru care cultul morților înseamnă o fascinație mult prea mare, o spaimă. Puțini sunt cei care știu și înțeleg fraza cu «cea mai înaltă filosofie este gândirea la moarte». Dar să revenim până nu o dăm prea mult în off-topic.
Era o perioadă în care presa nu mai avea nimic interesant de scris. Exceptând ceva legat de Steaua, ceva mici scandaluri și cam atât. Dar iată că un român inconștient provoacă un dezastru în Muntenegru. Mor 18 oameni care se duceau în vacanță. În mod normal, trupurile lor ar fi fost aduse în țară, poate familiile ar fi fost ajutate și cam atât. Dureri așa de mari ca acestea sunt mult mai bine suportate în liniște, nu sub lumina reflectoarelor și lângă microfonul unor ziariști-hienă.
Doar că era o ocazie foarte bună de PR. Un ins din opoziție lansează o întrebare către putere. Un premier aflat la un joc amical de baschet și un ministru al lui se stresează legat de aceasta și încep declarațiile. Presa prinde imediat filonul și o sumedenie de articole începe să răsară în print și în online. Ponta realizează o conferință de presă în care anunță că este solidar cu familiile care suferă în urma tragediei. Era atât de important aspectul ăsta, încât a fost nevoie de un asemenea anunț. Moartea iar a devenit ceva public, de interes pentru toți.
Voi sări peste declarațiile ilogice sau cretine expuse de anumiți miniștri sau ambasadori sau alți funcționari, și ajung direct la subiect. Mergând pe principiul că nimeni nu ar putea contesta această decizie pentru că în ochii multora ar părea a fi o jignire adusă familiilor decedaților, Ponta declară ziua de 26 iunie o zi de doliu național. Serios? Doliu național pentru 18 turiști morți în urma unui accident cauzat de un șofer teribilist? Ce vor face dacă, Doamne ferește, vine un cutremur și toate clădirile în stare jalnică de prin zona centrală a Bucureștiului se prăbușesc? Ce vor face dacă suntem ținta unui atentat teorist? Sau, ce ar trebui făcut în cazul în care anumite personalități mor? Nu a fost zi de doliu național pentru Corneliu Coposu, Petre Țuțea, Sergiu Nicolaescu, Eugene Ionescu, Octavian Paler, etc. Desigur, pentru unii din ei a fost scandal în presă legat de funerarii, dar nu zi de doliu național.
Practic, meritele nu sunt recunoscute, conceptul de doliu național s-a transformat doar într-o mișcare de PR. Da, este o mișcare de sporire a popularițății celor care au luat această decizie. De asta au și sărit în lumina reflectoarelor enorm de mulți politicieni. Pentru că toți au nevoie de ceva spor de popularitate, iar moartea unor compatrioți este o ocazie bună – în ciuda accentuării durerii familiilor și apropriaților victimelor, în ciuda faptului că este o mare bătaie de joc.
Privind foarte obiectiv, de acest eveniment tragic au profitat din plin presa, care nu mai avea articole senzaționale, și politicienii care aveau nevoie de ceva PR și care doreau să ascundă sub senzațional câteva reglementări legale (22 de ordonanțe de urgență au fost ieri prezentate – despre schimbările care au venit ca efect lateral al neatenției în acest domeniu voi scrie mai târziu). Unde este pragmatismul? Unde este bunul simț? Ne-am transformat toți în hiene?
PS: Repet și la finalul articolului că este tragic ce s-a întâmplat și că știu prin ce durere trec familiile afectate, dar singura modalitate prin care am fi putut fi cu adevărat de folos era să nu aruncăm atât de mult reflectoarele și microfoanele în această direcție.
Sursa foto: Wikimedia.org
Din ce inteleg, tu te oftici ca oamenii pe care ii consideri tu valorosi n-au avut parte de doliu national, pe cand peste “inferiorii” astia a dat “norocul” cand se plimbau aiurea (apropo, se pare ca esti primu care stie sigur ca accidentul a fost cauzat de teribilismul soferului… ai aflat de la CIA sau de la Mama Omida?).
Ma gandesc cum ar suna textul tau daca ai trai in SUA, unde sunt vreo 2-3 zile de doliu national in fiecare an: “Serios, doliu national pentru cca 10 bagatori de seama morti in urma unei nebunii de moment al unui dobitoc inarmat?”
Eu cred ca pierzi esentialul… Adica strategia de PR a “politicienilor”
Eu cred ca tu pierzi esentialu.. adica strategia de PR a “politicienilor”
Dimpotrivă, nu mă oftic pentru asta, chiar este populism.
Cât despre faptul că este teribilism, citește și tu articolele din presă să vezi că nu sunt singurul care a zis asta. Desigur, e mai ușor să postăcești, mai ales dacă ești plătit pentru asta.
Cât despre SUA, e altceva să fie doliu național pentru că un cretin a împușcat copii, aia chiar e tragedie destul de gravă
De la un timp imi iau stirile despre Romania doar de pe fluxurile agentiilor de presa, unde de cele mai multe ori albul chiar e alb si negrul negru. Mi-e indiferent ca un oarecare “jurnalist de opinie” considera ca a fost vorba de teribilism, atata timp cat nu exista dovezi concludente in aceasta directive. Prin urmare, in cazul argumentatiei tale, acest argumentum ad auctoritatem este invalid.
Inteleg ca a ” postă[i]ci” inseamna “a scoate boabele din păstăi”, dar sincer nu vad nici o legatura cu contextual de fata. Cat despre insinuarea ca as fi platit: Stai linistit, comentariul meu este la fel de “platit” ca si al tau.
S-ar putea sa avem o problema de semiotica, dar nu vad nici o diferenta intre cele doua cazuri. Cele 18 persoane decedate nu au pierit pentru ca le-a explodat conducta in fata in timp ce incercau sa fure motorina. Luau parte la o activitate perfect normala si inofensiva, la fel ca mersul la scoala sau la film (doliile nationale in SUA nu se declara doar cand victimele sunt copii: in cazul incidentului armat dintr-un cinematograf din Colorado, majoritatea victimelor erau adulti). In toate cazurile singura “vina” a victimelor a fost ca se aflau la locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Care e atunci diferenta? Exista vreun katharsis in cazul in care “un cretin a împușcat copii”? Cum cuantifici gravitatea unei tragedii?
Pana la urma, articolul e mai degraba o expresie a frustrarii personale cu politicienii (cu Ponta, in special?), iar folosirea in acest scop al incidentului din Muntenegru e la fel de non-etica ca si comportamentele pe care le acuzi la presa sau politicieni.