Despre problema câinilor maidanezi (Sau cum suntem mai buni la vorbe decât la fapte)

Distribuie!

de Alina Șerban

La vorbe am fost întotdeauna primii. Emisiuni peste emisiuni în care dezbatem și întoarcem un subiect pe toate părțile, campanii electorale în care avem promisiuni și cuvinte frumoase și pagini de ziare umplute cu soluții și idei pentru absolut toate problemele. Dar când vine vorba de fapte dăm înapoi. Jonglăm cu vina de la unii la alții în speranța că va apărea cineva care să ne rezolve toate problemele fără ca noi să ridicăm un deget. Din păcate, nu e se va întâmpla așa.

Subiectul câinilor vagabonzi e unul intens dezbătut atât de mass-media cât și de politicieni dar numai atunci când o persoană își pierde viața, fiind atacată de unul dintre acești câini. Doar atunci ne aducem aminte că avem o problemă pe care, de altfel, ne încăpățânăm să o ignorăm. O problemă care ne aduce statutul de codași ai Europei, de junglă unde ar trebui să îți fie frică să intri pentru că la orice colț riști să fii încolțit de maidanezi.

Unul dintre cele mai grăitoare exemple în acest sens e cazul cetățeanului japonez ucis de maidanezi în 2006 în Piața Victoriei, chiar lângă Guvern. Acestuia i-a fost secționată o arteră de la picior în urma căreia a suferit o hemoragie puternică ce i-a fost fatală. Omul de afaceri locuia în una dintre cele mai sigure zone ale Bucureștiului unde, în teorie, nu ar fi trebuit să existe un asemenea pericol.

După mare scandal mediatic și politic urmat de acest eveniment, subiectul câinilor fără stăpân a fost abandonat, în ciuda promisiunilor că vor fi luate măsuri pentru a evita ca alții oameni să piară într-un mod atât de cumplit. Dar au rămas doar vorbe în vânt.

În 2010, o altă victimă a câinilor și a sistemului corupt în care trăim, o femeie de 49 de ani, a fost găsită într-o baltă de sânge în curtea unui sediu al Administrației Domeniului Public din sectorul 5. Și atunci am fost scandalizați și am aruncat în stânga și în dreapta cu vina, poate-poate o prinde cineva. Mass-media arunca cu titluri scandaloase și emisiuni care aveau menirea să aducă o soluție pentru veșnicul subiect al câinilor vagabonzi și politicienii cu promisiuni și regrete că nu  s-a făcut ceva mai devreme. A rămas, desigur, în coadă de pește.

Anii au trecut și acum, în 2013, un nou caz șochează opinia publică și dă subiect de discuție jurnaliștilor și oamenilor politici.Un băiețel de 4 ani, aflat împreună cu fratele și bunica în Parcul Tei din Capitală, a fost sfâșiat de câini. Fratele lui a scăpat doar cu o mușcătura în zona piciorului reușind să își anunțe bunica de cele întâmplate.

Între timp, presa anunța cu surle și tobe că băieții se aventuraseră câțiva zeci de metri printr-o gaură în gard în curtea unei instituții private aflate în faliment, unde se afla o haită de câini. Și ca tot circul să fie complet, câinele care l-a atacat pe copil figurează ca fiind adoptat de un ONG numit Caleidoscop. Președintele organizației, Carmen Secăreanu, a declarat ca maidanezul a fost preluat de hingherii dintr-o zonă oarecare, sterilizat și microcipat și apoi solicitat spre reteritorializare.

În cuvinte mai elegante, și ONG-ul mai sus menționat și-a luat mâinile de pe problemă. La fel cum și Primăria Sectorului 2 a găsit repede o portiță, spunând că tragicul accident s-a întâmplat pe teren proprietate privată, susținând vehement că incidentul nu a avut loc în Parcul Tei.

Pe de altă parte, politicienii care au promis marea cu sarea când au fost aleși evită acum să discute sau chiar să ofere soluții în problema câinilor comunitari. Aducând, poate pentru a mira oară, aminte că nu există fonduri suficiente pentru a construi adăposturi sau pentru a începe o campanie de sterilizare a patrupedelor.

În țări precum Germania, Austria, Marea Britanie sau Elveția s-a tăiat treaba de la rădăcină și acum se pot mândri cu orașe unde fiecare câine și-a găsit un stăpân și unde legile nu permit abandonarea animalului de companie după bunul plac al fiecăruia.

La noi lucrurile stau altfel. Cazurile de oameni atacați de câini cresc de la an la an, dar nimănui nu pare să îi pese. Atât timp cât fondurile alocate pentru sterilizarea lor, sau pentru orice altă acțiune care ar ajuta la scăderea numărului lor, ajung în buzunarul cui trebuie – restul e istorie.  Vechii greci îi numeau pe acei politicienii care puneau binele personal înaintea celui public – Idiotes. Știau ei ce zic!

Noi ne mulțumim cu promisiuni false și speranțe deșarte că poate câinii vor dispărea singuri sau poate că vor veni mai mulți nemți, americani sau englezi să ne adopte patrupedele și să rezolve ei ceea ce noi nu am fost în stare.

Taberele sunt împărțite, unii susținând ideea de eutanasiere în masă a câinilor, în timp ce alții militează pentru construirea de adăposturi la standard european, în care toți maidanezii să fie îngrijiți, dresați când e cazul, și chiar dați spre adopție.

Din nefericire, nu va fi luată nicio măsură și toate discuțiile făcute zilele astea nu vor duce nicăieri. Totul nu e decât o șaradă bine pusă la punct pentru a da doar impresia că se va face ceva în ceea ce privește câinii. Când, de fapt, nu se așteaptă decât trecerea timpului pentru a acoperi această cicatrice care nu ne dă pace de generații întregi.

La final, nu ne putem întreba decât cum ar fi dacă? Cum ar fi dacă și țara noastră ar scăpa în sfârșit de animalele care populează străzile? Cum ar fi dacă nu am mai avea grija cățelului care ne poate ataca oricând?

Noi, oamenii, ar trebui să dăm dovadă că suntem rasa mai inteligentă, luând decizii pertinente în acest sens. Pentru că ei, câinii, au făcut și fac precum orice alt animal atunci când așa-zisul lor teritoriu este călcat de străini: atacă! Așa cum leul, lupul sau ursul o fac. Doar că nu o să mergem acum să tăiem toată pădurea în căutarea ursului sau toată savana ca să găsim leul.

Sursa foto: Wikimedia.org

Taguri

Arhiva

One Comment

  1. iulia
    June 11
    Reply

    nu mai sunt suficienti copii abuzati de maidanezi si mafia maidanezofililor a intrat in fibrilatii.dupa ce au ucis 14 oamenii si au sfasiat peste 2 milioane mafia cutomaniaca face noi si noi victime.si romanii stau ca vitele sa fie muscati de maidanezi,ei si familiile lor.vina principala apartine cutomanilor care militeaza pentru mentinerea animalelor agresive pe strada.in schimb ,in Romania,se da vina pe victimele agresate de maidanezi.halal justitie.ce ar fi daca o organizatie ar milita pentru lasarea in strada a scorpionilor veninosi,tigrilor sau ciumei bubonice?

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*