Nota redactorului: Articolul prezintă opinia autorului care a dorit să își păstreze anonimatul, nu a revistei. GEN90 încurajează exprimarea liberă a opiniilor sub formă de articole, chiar dacă este sau nu de acord cu aceasta, dialogul este important.
Dacă rogi o persoană simplă din România să descrie prin câteva cuvinte ţara noastră, probabil va spune „sarmale” şi „mămăligă”. Dacă adresezi aceeaşi rugăminte cuiva dintr-o clasă superioară, îţi va răspunde „Eminescu” şi „Eliade”. Serios? Aşa am ajuns? Să nu putem vedea mai departe de câţiva oameni celebri şi de mâncărurile tradiţionale pentru a face un tablou al ţării?
Sau poate că avem în noi un patriotism înnăscut care nu ne permite să vedem lucrurile într-un mod obiectiv. Ori asta, ori sunt mult prea multe aspecte negative pe la noi, care ne obligă să privim parte plină a paharului. Pentru că sunt o grămadă de cuvinte care pot reprezenta România mult mai bine decât „Eminescu” – care, săracul e mort de mult şi, sincer, îl invidiez pentru că nu mai poate vedea ce s-a ales de patria lui.
Cu scuzele de rigoare pentru cei cărora chiar le pasă şi fac ceva în legătură cu imaginea pe care şi-a creat-o România în ultimii ani, o sa încerc şi eu să realizez un tablou al țărişoarei noastre:
Ideea unei ieşiri reuşite în oraş se traduce printr-o beţie cruntă. O grămadă – în creştere – de şomeri. Adolescente cu „sex” şi „bomboană” scris pe fund. Pornografie în săli de clasă.
Nimeni nu mai construieşte nimic, totul se comandă online. Ne spălăm ochii cu programe de televiziune americane, în timp ce valori neexploatate de la noi mor de foame pe străzi. Copii care aud de f**** la cinci ani, iar la zece îl practică.
Politicieni aleşi pe ochi frumoşi. Nu găseşti pe nimeni să-ţi repare instalaţia electrică, pentru că suntem cu toţii la universitate. Costul benzinei atinge cote record, dar cumpărăm maşini într-o veselie. Totuşi, toată lumea se plânge că nu are bani.
Nu mai poţi expedia o felicitare e Crăciun, pentru că oricum nu va ajunge la destinatar şi, în plus, vei fi privit cu dispreţ, pentru că n-ai ales o metodă electronică de corespondenţă. Avem pretenţii să vorbim corect gramatical şi să folosim termeni elevaţi, dar greşelile de la televizor ating cifre uriaşe. Vrem să vedem lumea, dar nu suntem în stare să recunoaştem un munte aflat la nici 200 km de casă.
Sportul de performaţă e aproape de zero şi toată lumea nu face decât să ridice din umeri. Ziua, străzile sunt pline de gunoieri, iar noaptea de puşti de zece ani ieşiţi la agăţat. Aşteptăm fonduri europene pentru a le consuma pe canabis şi maşini scumpe. Hoţii se lasă prinşi numai pentru a primi o masă gratuită. Şi, oricum, sunt lăsaţi liberi a doua zi.
Oh, avem cu toţii cărţi de credit şi două masterate. Dar, în ritmul de acum, vom rămâne fără păduri mai repede decât ne-ar lua să coborâm din pat.
Ender
Sursa foto: wikimedia.org
Bun titlu.
Ender… si care ar fi salvarea noastra ca popor? Ca tot ai un asa pseudonim, nu vrei sa ne oferi si cateva solutii personale? Traim in aceiasi tara ca si tine. Poate ca observam aproximativ aceleasi lucruri ca si tine.
O mentalitate romana constructiva ar fi de dorit. Nu sunt un practicant al gandirii pozitive din cauza ca mi se pare ca ne indeparteaza de realismul cotidian dar sunt de pare ca si acest negativism ne este nefast.
Daca vrem sa facem o schimbare trebuie sa privim lucrurile pe termen lung altfel riscam sa nu mai vedem padurea din cauza copacilor.
Pentru a scapa de perspectiva aceasta, atat de pesimista, e nevoie sa prinzi discutiile profunde dintre niste studenti seriosi. Intradevar, avem multi colegi care ilustreaza lumea prin culorile tale. Dar sunt si tineri entuziasti. Prinsi in adevaratul patriotism. Dornici sa schimbe macar cu picatura ceva. Problema e ca suflul ne tine doar cat suntem studenti… apoi viata ne scutura zdravan, si nu mai avem nici un fel de chef sa ne preocupam de binele general.
Eu vad solutia in educatia de acasa… in oameni care tin sa-si educe copii, si in tinerii care isi cauta companie elevata.