Dezasamblând Octogonul
Spionaj, contraspionaj şi misiuni secrete, zeci de cartuşe pierdute pe drumul spre tabăra rivală şi multe alte fumigene aruncate atent la ţintă. Desigur, totul pare extras dintr-un block-buster hollywoodian dar se pare că şi românii pot crea astfel de scenarii. Şi nu orice români ci unii care se declară a fi ocupat cu adevărat undeva în cariera lor un loc în securitatea naţională, mai precis în sistemul de spionaj şi contraspionaj.
Ceea ce urmează nu este o recenzie, o critică sau aclamare. Nu este nici măcar o încercare de spălare a imaginii sau dimpotrivă de cufundare a acesteia în noroi. Este pur şi simplu o analiză asupa imaginii sistemului premergător anului 1989, reflectată în primele raze ale erei post-decembriste. O analiză din perspectiva unui simplu cititor.
Îmi exprim cu plăcere ignoranţa de a nu cunoaşte trilogiile cu vampiri ce fac ravagii printre puştoaicele de liceu, însă cu siguranţă nivelul de fantastic al acestora este cu mult depăşit de cel al cărţilor Octognare. Dacă aveţi o bănuială despre ce este vorba fie v-aţi născut în anii ‘80, fie aveţi părinţi pasionaţi, fie aveţi o aplecare pentru operele controversate. Pentru cei care nu bănuiesc nimic trebuie să vă spun că aici este vorba despre distinsul Coruţ, pe al său întreg nume Pavel Coruţ. Fost spion transformat în boem artist ce preferă să atace folosind cuvinte şi nu gloanţe. Nu viaţa personală a distinsului reprezintă subiectul acestui articol pentru că după cum bine ştim fiecare este liber să acţioneze după bunul plac. Nu pot însă să nu observ aplecarea dânsului spre televiziunea poporului. Desigur şi distinsul se doreşte a fi un artist al poporului şi aproape că a devenit cu cele câteva milioane de cărţi vândute. Destul de bine aş zice, pentru o naţiune care şi-a ucis pasiunea pentru citit.
Dacă ne-am acomodat deja cu subiectul vom purcede spre lucruri ceva mai interesante, mai precis opera lui Pavel Coruţ. Ce e interesant la ea este faptul că deşi mulţi au catalogat-o drept o lectură de slabă calitate, la fel de mulţi şi-au simţit vie chemarea datoriei şi au construit polemici în jurul acesteia. De ce? Şi ce legătură poate exista între sistemul comunist, un fost spion şi literatură?
Pavel Coruţ a încercat să ducă o luptă de rezistenţă împotriva sistemului în care fusese crescut şi instruit. De altfel încerca să desconspire întreaga formaţiune securitico-politică ce în opinia sa dorea să poată domni liniştită peste întreaga lume, conducând-o. Şi ar mai trebui remarcat patriotismul de neclintit al lui Pavel Coruţ, care pune pe loc fruntaş naţiunea română, declarând-o chiar locul de unde va porni salvarea lumii.
Ce se întâmplă atunci cu critica de care opera acestuia are parte? În opinia autorului aceasta ar fi produsul celor care vor să-l distrugă pentru a-l împiedica să vorbească şi să dezvăluie adevăratul mister pe care lumea condusă de „bubuli” ni-l ascunde. De fapt critica provine din stilul slab al abordării scrierii şi din împletirea fantasticului cu fapte pe care doreşte să le impună de sine stătătoare.
Bine informat şi cu experienţa formării militare, Pavel Coruţ reuşeşte să descrie detalii pe care mulţi le găsesc doar în cărţi. De la atacuri armate la cele mai delicate filări şi de la infiltrări periculoase în breasla rivală până la atacuri psihologice şi manipulare, întreaga arie este acoperită. Una dintre cele mai relevante serii de cărţi ale lui Pavel Coruţ este numită Octogonul, loc în care spionajul şi jocurile „bubulilor” se împletesc perfect cu fantasticul în cea mai mistică formă a sa. Să privim deci opera din cea mai completă perspectivă a sa: sistemul politic este un loc plin de forme paranormale ce afectează lumea, iar doar cei aleşi o pot salva.
România, tărâm aflat între Carpaţi, este ţara aleasă în care se vor naşte cei doi mari super-spioni ce vor salva lumea. România, pământ slăvit de către strămoşii săi din constelaţiile Lebăda şi Lira, va reprezenta salvarea lumii. Iar sistemul bubul ce doreşte să stăpânească lumea se teme de locuitorii acestei ţări, care deţin puteri deosebite, precum manipularea psihologică, controlul autosugestiei sau săgeţile energetice.
Ce trebuie înţeles de aici? Pavel Coruţ, un fost activist în spionaj, încearcă să desconspire pânzele de păianjen în care este prinsă lumea contemporană şi se foloseşte de fantastic pentru a se exprima. O opţiune destul de slabă dar care a prins bine la un public casnic, proaspăt scăpat de sub auspiciile unui sistem dictatorial. Bubulii, sistemele de acest fel, împart legile în lume după bunul plac iar românii sunt binecuvântaţi de predecesori pentru a-i putea învinge. O poveste cu lipici pentru un popor cu un trecut ale cărui răni încă mai sângerau la începutul anilor ‘90.
O serie de poveşti ce au pornit din frustrările, dorinţele şi durerile unui popor ţinut în lanţuri de cei ce deţineau puterea. O încercare de eliberare în fantastic ce a devenit deja un clişeu pentru că un adevăr spus sub forma fantasticului rămâne tot un adevăr iar urmările sunt aceleaşi. Scrieri despre şi pentru un popor deformat ce îşi caută drumul. Poate din aceeaşi cauză acestea au creat isterie doar în acea perioadă în care mentalitatea românilor era demolată pentru a fi reclădită. Când procesul s-a încheiat şi pasiunea a părut să se stingă. Pentru că un popor îşi poate găsi alinarea în fantastic dar acesta nu poate deveni un mod de viaţă.
Ana Maria Berbecel
Sursa foto: wikimedia.org
