Călătoriile cu transportul în comun nu sunt numai prilej de a te plânge de diverse neajunsuri, ele reprezintă o adevărată scenă socială, dacă stai să observi toți călătorii din autobuze, felul în care interacționează aceștia și din ce grupuri fac parte.
M-am găsit de multe ori în postura de astfel de observator, de-a lungul atâtor ani de mers cu ratb-ul, fiind uimită de tabloul din fața ochilor mei care poate fi interpretat altfel de fiecare din noi. Pentru mine, reprezintă un tablou cât se poate de realist al Bucureștiului. Ce am observat?
Avem mulți bătrâni în capitală. Bătrâni bolnavi care se plâng de durerile lor, ce îi trimit în aceste curse cu transportul în comun în căutarea unui leac. Ei nu mai cred în tineri; chiar și atunci când primesc locul pe care îl vor în autobuz, rămân sceptici. Nu au așa multe motive să zâmbească și toate problemele lor există din cauza oamenilor de la conducere. Mai ales, găsesc salvarea în religie. În fiecare dumincă, din stațiile aflate în imediata apropiere a bisericilor, după terminarea slujbei, zeci de bătrâni urcă în mijloacele de transport în comun. Privindu-i, nu găsești mulțumire pe fețele lor, ci doar așteptare – o speranță aproape bolnavă că vor apuca și ei vremuri mai bune.
Avem copii și pre-adolescenți familiarizați cu tehnologia, care au mobile performante, se îmbracă astfel încât să pară mai mari, iar discuțiile lor nu mai vizează copilăria, ci viața socială și importanța pe care o acordă faptului de a fi la modă, integrați. Cunosc ultimele tendințe în materie de muzică, filme, însă în discuțiile lor, literatura nu ocupă un loc important.
Facultatea ne solicită din greu, indiferent ce cursuri urmăm. Pentru studenți, călătoriile cu ratb-ul reprezintă alte clipe în care pot învăța pe ultima sută de metri pentru examene sau recapitula. Sutele, miile de foi ale cursurilor sunt parcurse cu frenezie, aproape disperare, și nu găsești nicio mulțumire pe fețele noastre. Doar presiunea momentului, dorința de a trece odată și examenul ăsta.
Pentru o capitală, Bucureștiul are destul de mulți cerșetori ce trec printre oamenii din autobuze și troleibuze nebăgați în seamă, uneori bruscați. Pe lângă cei care repetă aceleași texte, mai există și cerșetori ce vor să obțină mila oamenilor prin scurte momente artistice, precum cântatul la vioară sau recitarea poeziei Luceafărul. Momente care au o tentă grotescă, dacă te gândești că ar trebui să fie susținute în fața unui alt public, nu în fața oamenilor plictisiți ce pleacă spre muncă sau de abia așteaptă să ajungă acasă; și mai ales, susținute din alte motive, nu pentru a primi un ban pentru o pâine ce asigură supraviețuirea.
Locuitorii din București au tendința de a se enerva repede. Există multe momente de tensiune, chiar scandal, în călătoriile cu transportul în comun, datorate faptului că atunci când pui laolaltă oameni aparținând diferitelor grupuri sociale, e ca și cum ai amesteca diverse elemente chimice care nu sunt compatibile între ele – iar rezultaltul inevitabil este o explozie. Scandale între generații, între cerșetori și corporatiștii enervați de lenea acestor oameni, certuri născute parcă din nimic care se sting greu; nu ai cum să te aștepți să existe călătorii lipsite de orice incident când se adună atâția oameni diferiți la un loc.
Bineînțeles, nu totul este colorat în nuanțe de negru în călătoriile cu transportul în comun. Dacă neajunsurile sunt de obicei evidente, aspectele plăcute trec de obicei neobservate, sunt mici momente de viață; fără a fi aspecte pozitive pentru societate, sunt plăceri personale, ale indivizilor din autobuze.
Vezi și mulți oameni, tineri și adulți, care citesc. Stând pe scaun sau în picioare, captivați de lectură, citești plăcerea pe chipurile lor. Ei nu observă ce se întâmplă în jurul lor, totul e doar zgomot de fond. Mai întâlnești câte un îndrăgostit ținând o floare în mână sau cupluri ce se țin de mână și, în mintea lor și a toți celor care îi privesc, ei sunt aceia care pot schimba lucrurile (există și celălalt taler al balanței, cuplurile care se manifestă exagerat în călătoriile cu transportul în comun, uitând că sunt într-un loc public). Cele mai plăcute discuții pe care le poți asculta în ratb sunt acelea dintre copii și părinții lor. Sunt de-a dreptul inspiraționale, uneori.
Călătoria continuă, stațiile trec, una după alta, iar oamenii coboară și urcă în autobuz, acest teatru social al Bucreștiului colorat în nuanțe de gri.
Sursa foto: Wikimedia.org