de Andra Iliescu
Am crezut, am crezut ȋn puritate şi iarăşi am căzut ȋn capcana naivităţii mele şi am crezut, am ȋnghiţit “adevărurile” primite de la lumea ce mă ȋnconjoară.
Am vrut să cred că e ceva diferit, că se poate şi aşa, dar, din nou m-am ȋnşelat şi se pare că am mai primit o palmă pentru asta.
Sinceritatea este o realitate ireală, este mult prea crudă pentru această societate ipocrită şi mult prea pură. E mai simplu să ȋmpingi şi apoi să fugi, decât să ridici şi să ajuţi. E mai simplu să critici decât să ȋntelegi. E mai simplu să ȋmproşti cu ură decât să alini cu iubire.
Este o lume mult prea frustrată şi invidioasă pe nişte lucruri care, de fapt, nu au valoare.
De ce trebuie să ne ascundem emoţiile? Să le retezăm ȋn faţa societăţii doar pentru că dacă le expunem devenim în fața celorlalți, instantaneu, mai slabi?
Ȋmi pare rău ca nu pot da mai mult decât am. Asta sunt şi asta pot oferi.
Urăsc persoanele ipocrite care aşteptă de la tine totul, necondiţionat,dar ele nu vor să dea nici măcar cel mai neȋnsemnat lucru necondiţionat.
Nu pot să dorm, sunt mult prea obosită. Nu pot să sper, sunt mult prea obosită. Nu mai pot să trăiesc, sunt claustrofobă, iar lumea mă sufocă.
Voi sări ȋn apă, peste tot şi peste toate. Mă voi spânzura cu firele de apă, le voi ȋmbraţişa. Ȋmi voi schimba trupul pentru ceva mai firesc, mai pur. Mă voi lepăda de ceea ce mă ȋngreunează.
Voi arunca tot şi toţi mă vor arunca. Am să mă metamorfozez şi nu vor mai fi vise urâte. Voi scăpa de negru şi mă voi tranforma ȋn alb, ȋn puritate. Ȋn nimic lichid sau solid, ȋn nimic real.Voi fi acolo şi acolo va fi tot.
Va dispărea toată usturimea, toată orbiciunea şi tot negrul din culori. Va fi mai altfel, dar la fel., doar ca mai alb, mai transparent, translucid, transformat.
Va fi culoarea zorilor de mâine dimineaţă, ȋn care mă voi strecura şi eu. Şi va mai fi.
Voi schimba filtrul şi lumea va fi la fel. Voi creea lumină şi lumea tot oarbă va fi. Voi presăra culori şi tot ȋn alb-negru se va vedea.
Poţi fi schimbarea pentru tine, nu şi pentru lume. Ei vor rămâne gri şi mohorâţi, spanzuraţi de realitatea ȋn care se nămolesc şi de care spun că se feresc.
Lumea e mereu ȋnfometată, tu nu trebuie să devii mâncarea ei.Tu eşti pentru tine şi tinele e pur. Pur când respiri, când te metamorfozezi ȋn vise.
Pleacă de lângă idea picăturii de cerneală.Tu alegi dacă eşti sau nu din călimară. Lumea vrea doar să alegi călimara. Tu, mina de creion, tocită, dar pură, extrasă din natură, vie cândva, vie ȋn metamorfoză, vie acum.
Sursa foto: wikimedia.org