Copilăria este singurul cadou primit de la viață în care descoperim jocul de culori, lumea fantastică, armonia, căldura și iubirea părinților, fără a ști cu siguranță definiția problemelor. Chiar dacă timpul trece ca un fulger prin fața ochilor noștri, noi, muritorii, care tindem să cunoaștem fericirea absolută, uităm să trăim clipa ca și când în următoarele secunde ne-am stinge sub lumina pală a unei biete lumânări.
Când intri într-o cameră unde zărești un chip micuț care nu contenește din chicotit și râsete care se preling ca o apă lină spre cei care îl privesc, nu-ți rămâne decât să te oprești și să te gândești că propria viață îți scapă din mâini, că fugi ca un nebun spre moarte, uitând să te bucuri de lucrurile mărunte care te definesc. Mă așez parcă tristă, absentă, privind în gol la o fotografie veche din perete, o amintire care nu-mi dă pace, dar cu ce rost?…Nu mai pot întoarce timpul! Este un trecut sfânt care îmi sugerează că această etapă a luat sfârșit, este ca o joc care ți se rememorează pas cu pas în minte și în suflet.
Tresar și mă apropii zâmbind de micuțul care plânge neștiind că viața lui abia acum începe să prindă contur, că a fost și este atât de dorit, aducând o licărire de speranță, iubire, pace și binecuvântare în familia de-abia formată. În încercarea de a-l liniști, îmi urmăresc propriul traseu, sa caut parcă, ceea ce mi-am promis atunci când am hotărât să parcurg drumul inițierii. A trecut foarte mult timp în comparație cu această etapă în care micuțul începe să simtă și să trăiască copilaria, dar el își acoperă fața cu mânuțele lui, care într-o zi vor cuprinde această lume în care ne grăbim să ne maturizăm.
Copilăria este singurul izvor nesecat care îți oferă momente unice alături de persoanele de care ai cea mai mare nevoie, persoane care pe parcursul drumului tău vor coborî din trenul vieții, de aceea se spune că părinții și bunicii rămân în sufletul nostru drept icoanele pamântești la care ne întoarcem, iar și iar, prin amintirile cuibărite în cufărul vieții. Soarta te intimidează, te pune la încercare, iar testul suprem se dă mereu din ceea ce urmează să înveți, iar ceea ce credeai că este corect pentru tine, poate să se dovedească în timp a fi o capcană. SĂ FIM COPII este cel mai sfânt, dar pe care trebuie sa-l prețuim ca pe un boboc de trandafir care se pregătește să-și dezvăluie frumusețea întregii lumi, acesta fiind singurul moment în care avem aripile îngerilor în spate.
Sursa foto: “Face paint girls” by InPhonic Customer Service / InPhonic
