de Carla Cristiana Lunguți
Ce am înțeles eu în urma alegerilor locale de pe 5 iunie? Nu cred că am nevoie de cuvinte complicate pentru a explica. În ceea ce mă privește, totul se rezumă la: „Dacă votul nostru ar conta cu adevărat nu am mai vota”. Recunosc, nu mi-am exercitat acest drept din simplul motiv că am un alt domiciliu. Însă, dacă stau bine să mă gândesc și dacă aș fi fost acasă nu cred că aș fi votat. Probabil vor fi câțiva care vor spune că așa ceva nu se face, că nu e democratic, că nu am voie să îmi strig nemulțumirile vizavi de actuala clasă politică din moment ce nu am făcut nimic pentru a o schimba. Cred că ar fi corect să spun și de ce nu m-aș fi dus.
Pentru că nu aveam ce să aleg. Era unul mai nepotrivit decât altul.Nu vreau să mai merg pe principiul de a alege răul cel mai mic. Votez ca să aleg ce e bine pentru mine, iar dacă binele nu se află printre candidați, prefer să îmi asum faptul că aleg alții pentru mine. O să îmi încerc norocul la alegerile parlamentare. Însă, în ceea ce mă privește am înțeles un lucru. Că nu contează neapărat dacă oamenii merg sau nu la vot, contează cine candidează, contează să vină oameni noi, care vor să schimbe cu adevărat ceva, care înțeleg să nu pună egal între a a lucra într-o instituție a statului și a fi acuzat de trafic de influență sau de spălare de bani, care vin acolo pentru că își doresc ceva mai bun pentru comunitatea pe care o conduc. Ce rost are să merg să votez niște partide, oameni, care ne-au arătat deja de ce sunt în stare, pentru că un lucru e clar. Dacă te asociezi cu un partid, împărtășești acea ideologie și în același timp ești la fel ca ei. Și atunci nu e vorba despre a vota sau nu, nici dacă alegerile vor fi într-un singur tur sau în două tururi de scrutin. Dacă tot a venit vorba de asta…
Au fost câteva momente care au marcat alegerile de anul acesta. Printre ele și dorința grupului PNL de a avea alegeri în două tururi de scrutin, așa cum era înainte de anul 2011, anul în care PDL, UNPR, UDMR au votat schimbarea legii cu 174 de voturi pentru și 110 împotrivă. Se pare că cei de la PNL nu au avut mai mult noroc nici anul acesta, după ce Senatul a ales cu 114 voturi pentru și 3 voturi împotrivă ca legea să rămână la fel, mai exact primarii sunt nevoiți să depună liste de susținători de minimum 1% din numărul total al alegătorilor.
Jurnalistul Liviu Avram a încercat și el schimbarea legii pe motiv de neconstituționalitate, însă judecătorii CCR(Curtea Constituțională a României) au respins cererea în unanimitate de voturi. Spunea Augustin Zegrean, președintele CCR, că „S-a respins ca neînemeiat. Nu s-a adus niciun argument pentru schimbarea CCR în domeniu. Întotdeauna CCR a explicat că e rolul Parlamentului să stabilească.”
Și uite așa am terminat și cu asta și au venit alegerile, iar românii nu prea s-au înghesuit la urne. Așa spun statisticile. Mai exact 48, 17%. Cred că s-a vorbit mai mult pe Facebook, păcat că nu am putut vota acolo, sunt convinsă că ar fi crescut considerabil procentele. Dar ce mai contează câți votează? În definitiv PSD-ul a luat toate primăriile din București și Primăria Capitalei, plus că și în restul țării este fruntaș.
Duminică seara, la ora 21:00, atunci când s-au afișat rezultatele parțiale, la Primăria Sector 1 era declarată câștigătoare Clotilde Armand din Partea USB(Uniunea Salvăm Bucureștiul), ce-i drept la un scor strâns față de candidatul PSD, Daniel Tudorache. Însă lucrurile nu au rămas așa. A fost un fel de seara sunt primar, dimineața următoare uite nu mai sunt. Și uite așa a început scandalul.
„Această răsturnare de situaţie aruncă o îndoială asupra corectitudinii procesului de numărare şi înregistrare a voturilor în secţiile de votare. Simpla apariţie a unei asemenea îndoieli, după 26 de ani de la demararea procesului democratic în România, aruncă o lumină negativă asupra imaginii ţării”, susţinea Clotilde Armand imediat după aflarea noului rezultat. Marți, USB a depus o solicitare la Biroul Electoral Central prin care cereau renumărarea voturilor din 17 secții. E ca atunci când iei 4,95 la examen și depui contestație, dar degeaba. La fel ca studentul, nici solicitarea USB nu a trecut. Și uite așa încă mai depun cereri, dar sinceră să fiu cred că în zadar. Instituțiile statului român nu fac o treabă de două ori, au înțeles că timpul e prețios, dar nu au înțeles nici până astăzi că ei se află în slujba cetățeanului. Cred că nici măcar protestele care au avut loc sâmbătă în Piața Universității nu vor ajuta prea mult.
Pentru ca mi se pare ca suntem un popor care nu mai are scăpare, care se mulțumește cu puțin, mai exact cu ce i se dă. Nu pune întrebări, își coboară capul și muncește pe salarii de nimic, în timp ce parlamentarii își votează pensii speciale. Dar asta e altă poveste.
Surse: Cotidianul.roȘtiripesurse.roNews.ro
sursă foto: https://commons.wikimedia.org/
