de Alex Szollo
Lume, lume! E mare rumoare la noi în țară de ceva vreme încoace. Teste, examene, tot tacâmul…și mai e și căldura asta care numai la teste și examene nu ne duce cu gândul. Parc-ar fi mai faină o bere rece în piscină sau în mare, sau o seară în care să ne rupem în figuri de macho și respectiv „pisi” pe ultimele ritmuri de diverse proveniențe, făcute ciorbă de un nene care știe să apese iute de tot pe butoane. Așa-i?
Dar nu vă faceți griji…există ceva care ne-a acaparat atenția și mai mult decât evaluarea națională și eternul și mult-picatul nostru Bac. Și acel ceva e un eveniment organizat cu sprijinul binevoitor al acestora două, un eveniment care, dacă le-ar înlocui ar asigura pe toată lumea că are loc la liceu fără niciun pic de stres.
E vorba, dragi și drage, de Olimpiada Națională de Petiții.
Să-i mai aud eu p-ăia de la știri că suntem codași. Uite că nu suntem, și c-am găsit ceva la care chiar ne pricepem bine de tot.
Simțiți? Cum ce? DAMFUL DE IRONIE!
Mă, fraților, voi nu vedeți că e ceva profund greșit în felul în care ne raportăm la ideea de educație și schimbare în țara asta? Pe bune-acuma! Nu v-ați săturat până peste cap? Eu încep să mă satur tot mai tare, sincer. Pentru că deja parcă trăim într-un continuu film cu proști. Și când un astfel de film are ca protagoniști atât tineri cât și pe cei care-i educă, treaba URLĂ rău de tot! Rău de tot!
Da, sunt conștient de faptul că sistemul nostru educațional e „bolnav cu toate boalele”. Sunt 100% conștient că manualele românești sunt pline de clișee răsuflate și obosite. Sunt 100% conștient că elevii bagă-n cap comentarii făcute de alții despre opere literare despre care ei ar trebui să aibă opinia lor, formată cu multă răbdare, profunzime și argumentație. Sunt conștient că nu o să-i ajute cu nimic să știe toate teoremele și axiomele din matematică după terminarea examenelor, decât în cazul în care vor să se specializeze pe matematică. Dar devin tot mai conștient de un alt adevăr, care spune ceva dureros despre noi ca țară.
Mai nou, se fac petiții pentru orice rahat. „Pardon my French”, vorba americanilor, dar așa este. Nu ești mulțumit de baremul de corectare? PETIȚIE LA GUVERN! 3 sau 8? PETIȚIE LA GUVERN. Nu știi ce-i ăla roman interbelic? PETIȚIE…LA…GUVERN! Mor câinii pe stradă, găinile-n coteț și copiii-n Somalia de foame? PETIȚIE…LA GUVERN!
Ești dobitoc? PETIȚIE…stai așa!
Oare, în timp ce stăm pe fund și elaborăm și semnăm petiții, n-am putea cumva să ne punem cu burta pe carte și să facem în așa fel încât să avem în cap informația înmagazinată ca într-un seif? Și-atunci, nu mai e nevoie să facem petiții. Pentru că știm clar că n-am greșit nimic, iar cel fără greșeală este cel fără vină.
De ce formulez lucrurile așa?
Ei bine, pentru că la noi, în Românica, avem o boală grea de tot. Boala găsitului de vini închipuite pentru propriile neajunsuri în orice. Și unul din cei mai mari vinovați pentru toate neajunsurile noastre de orice natură este guvernul. Și-atunci, normal, ne vine foarte ușor să stăm pe fund, să dăm din degete și să-i cerem guvernului să nu mai fie de vină.
Dar oare-o fi guvernul de vină că un elev trecut prin școală nu știe ce subiecte are în față la examen? O fi guvernul de vină pentru toți puștii cărora li se pare „cul” să facă mișto de „tocilari” pentru că-și „pierd vremea cu citit dă cărți”?
Nu. Aici e de vină impertinența noastră jegoasă ca popor. Nu, nu o spun pentru că-mi urăsc țara. Dar nici nu o iubesc pentru ceea ce este. Ci pentru ceea ce arată, atunci când vrea, că poate fi. Și atâta timp cât pentru unii Bacalatureatul o să reprezinte doar un podium de modă sau un salon auto(văd că și aeronautic, în ultimii ani), e clar că nu guvernul e singurul vinovat. Vina pleacă din cu totul altă parte. Vinovați sunt părinții care împart, în fața unui copil cu caracterul în formare, lumea în „fraieri” și „șmecheri”, numai datorită unui statut financiar diferit de restul lumii. Vinovată e societatea în care a avea este mult mai important decât a ști ce să faci cu ceea ce ai, fără să-l lași să te aibă. Vinovată e mentalitatea de „Las-o, mă, că merge-așa” care caracterizează societatea asta. Mentalitatea de „descurcăreț” a românului de rând, care învățatu-s-a cu învârteli, combinații și pac-pacuri fără prea mare efort. Mentalitatea asta a învățat copiii că învățatul nu e pentru oamenii care știu să se descurce, și care tot o să ajungă mari boși dă boși mafioți adevărați prin ,,Spaniia, Italiia, Franțiia și Germaniia” și dacă n-are școală. Și că ăia care-și tocește coatele pe băncile școlii și nu „clansonează” cele mai mișto specimene feminine din școală de la bordul ultimilor bolizi și n-au țoale dă firmă pă ei „e fraeri fr@tzyk!” Vreți să găsiți adevăratul vinovat pentru calamitățile de la examene? Ăștia-s! „Descurcăreții” ăștia! Războinicii-ăștia de tastatură, neîntrecuți în băgatul pumnului pe gât, pe care dacă-i întrebi nu de rolul unei cratime într-o frază, ci de definiția cratimei, te iau la bătaie că i-ai înjurat de lucruri sfinte! Ăștia se infiltrează tot mai tare peste tot, și dacă guvernul e într-adevăr vinovat de ceva, e vinovat că nu se ține de reguli. Nene, vrei diplomă? Vrei să fii calificat? Trage, băi, vere de creierul ăla, că-i singurul organ care crește simțitor în fiecare zi. Și nu tre’ să bagi pastile-n el pentru asta. Ci cărți. Adică de-alea la care faci tu atac de panică pă sistem, pă sistem, pă sistem. Guvernul nu-i de vină că ești tu și tot neamul tău viță de șpăgar cu acte-n regulă . Ci e de vină că acceptă un șpăgar inveterat ca tine în spitale, în birouri, și-n cancelarii.
Iar vouă, celor care tot semnați petiții, vă spun un lucru. Dacă vreți ca semnătura voastră să schimbe ceva în viețile voastre și ale celorlalți, trageți atât de tare de voi încât lumea să-și dorească să aibă semnătura voastră. Lăsați petițiile și puneți-vă pe treabă, că doar așa o să schimbați ceva. Fiți cuminți. Și cu mințile la voi, nu-n cluburi, baruri, pe banchetele bolizilor și-n petiții!
Sursă foto: https://commons.wikimedia.org
