Dacă ar fi să vorbesc pe larg despre pasiunea mea pentru fotografie mi-ar trebui zeci de pagini, dar o să încerc să canalizez ce e mai important în câteva rânduri, mai jos.
Prima dată când am început să simt gustul acestei pasiuni a fost acum 5-6 ani când am primit de Crăciun un aparat foto compact Nikon. A fost dragoste la primele cadre! În ultimul an de liceu, însă, mi-am cumpărat un Nikon D3100 şi pot spune că experienţa fotografiatului s-a transformat radical. O noua lume s-a deschis în faţa mea, iar eu eram liberă să profit şi să învăţ de pe urma ei. Dar, ca orice drum, a avut şi are şi suişuri şi coborâşuri şi au fost momente când mi-am dorit să renunţ dar încurajările, complimentele, criticile, sfaturile tuturor celor care mi-au văzut fotografiile m-au motivat să cred în ceea ce fac. Simt că sunt pe drumul cel bun!
Când vrei să îţi transformi pasiunea într-un mod de viaţă, abia atunci îţi dai seama că iubeşti ceea ce faci şi vrei să o faci mereu. Din păcate, la noi e greu să vezi viaţa numai prin obiective, aşa că fotografia rămâne, pentru un moment, un hobby şi un vis frumos.
Cred că, de fapt, am început să studiez arta fotografică pentru că regret enorm că nu am talent la desen (am fost şi sunt un dezastru cu creionul în mână). Dar am plecat pe drumul ăsta pentru că mă reprezintă, pentru că prin el pot exprima ceea ce simt, gândesc, sau cred despre un anumit lucru, persoană, idee. Eu desenez – dar altfel decât ceilalţi!
Revenind la aparat. Pe parcurs, cu cât faci mai multe fotografii îţi doreşti să îţi îmbunătăţeşti şi „micul prieten”, doar că te loveşti de problema banilor, aşa că imaginaţia şi inventivitatea sunt foarte importante în această situaţie. Eu nu am decât obiectivul de kit 18-55 mm, dar mă descurc de minune cu el şi face o treabă de excepţie.
Desigur, nu sunt suficiente doar un aparat bun sau un echipament performant pentru a aborda fotografia. Trebuie să fii dispus să experimentezi, să înveţi din greşeli şi să accepţi sfaturi de la cei mai experiementaţi decât tine, să fii la current cu activitatea diferiţilor fotografi şi să „furi meserie” de la ei, atunci când poţi.
Să faci fotografii înseamnă să-ţi eliberezi lumea pe care o ţii ascunsă în tine. Să araţi tuturor cum văd ochii tăi şi mai ales să creezi noi poveşti în care ceilalţi să se regăsească.
Simt cum fiecare fotografie face parte din mine şi reprezintă un fragment al personalităţii mele şi că în sfârşit m-am regăsit pe mine.
Foto: Alina Maria Șerban
