„Îmi promit mie că anul ăsta…”, „Gata, schimbăm foaia, nu se mai poate…” sau „De-acum încolo, trebuie neapărat să…” – sună cunoscut? Dacă da, înseamnă că probabil îl primești pe 2015 cu brațele deschise și cu mintea de două ori pe atât, iar dacă nu, este foarte posibil să nu vrei să recunoști că le cunoști.
Începutul de an ne sperie aproape întotdeauna, când după petrecerea de rigoare ne dăm seama că lucrurile redevin serioase și că deocamdată nu avem posibilitatea să ne întoarcem în trecut, deși ne-am dori atât de mult. Deși încerci să eviți pe cât posibil problema, îți apare în gând fără să o chemi și mai ales, când crezi că ai reușit să o arunci în cutia cu „forever locked”. Atunci o iei de mână și-o privești în ochi, promiți să nu o mai eviți, te așezi la birou, cu o bucată de foaie ruptă dintr-un caiet vechi – puțin pătată la colțuri – în față, un creion și mintea limpede. Ești conștient că ai multe de schimbat la tine, atât de multe, încât ți se pare mai rezonabil să renunți acum decât să intri pe teren minat și chiar să te gândești la ce anume…
Nu, cum prima dorință ar fi ca anul ăsta să respecți definiția cuvântului „responsabilitate”, îți începi misiunea cu neînfricare. Cu numere, punctulețe, steluțe sau inimioare, îți înșirui fiecare dorință cu multă grijă și după punctul pus la finalul fiecăreia rostești câte un „promit”, doar ca să mai tragi de timp până la următoarea. Ce vrei să faci, cum vrei să fii, ce vrei să schimbi, toate sunt acolo, pe bucata de hârtie pe care o împăturești atent și o ascunzi într-un cotlon de care ești sigur că o să-ți amintești la sfârșitul anului. După asta, nu mai e cale de întoarcere, începi să încerci…să-ți împlinești dorințele.
Frenezia începutului ajunge, totuși, să se disipe. Atât de prinși suntem în haosul din fiecare zi, încât ajungem să uităm de bucata de hârtie sau să ne facem că uităm…pentru că circumstanțele sunt de așa natură. De ce nu ține niciodată lista cu New Year’s Resolutions?
- În nebunia și curajul umflat al începutului de an, așteptările sunt aproape întotdeauna prea mari…
- Ne-am înșelat și uneori nu avem nevoie de schimbare…
- Nu suntem dispuși să investim timp în respectarea ei…
- Avem nevoie de factori motivaționali mai însemnați…
- Intervin pe parcurs oportunități care ne fac să ne răzgândim…
- Ori pur și simplu nu am scris-o de la început cu intenția de a o respecta.
La finalul anului o găsești, uneori din greșeală. Cerneala a pălit, iar numerele, punctulețele, steluțele sau inimioarele aproape te ceartă ca nu le-ai băgat nici anul acesta în seamă.
Mai încerci o dată?
Sursa foto: wikimedia.com
