de Aurora Marin
În contextul de astăzi, în care lumea evoluează mai rapid decât niciodată, şcoala românească rămâne închistată în rigorile canonului învechit. Pentru a-şi putea recâştiga rolul pe care l-a deţinut odinioară trebuie implementată o schimbare care să stimuleze elevii să se reîntoarcă la lectură, dar, mai ales, la lectura din şcoală.
La şcoală, încă din primele clase este introdusă lectura obligatorie, lectură menită să educe şi să cultive simţul pentru lectură, pentru estetic, să dezvolte imaginaţia şi să aducă noi perspective. Evident că fructificarea acestei experienţe depinde până la urmă de voinţa fiecăruia, de motivaţia personală, de dorinţele proprii, de pasiunea şi afinitatea pentru lectură, conducând la dezvoltarea interesului pentru lectură şi în afara orelor de curs. Privită în perspectivă o astfel de activitate ajută pe mai departe la dezvoltarea spiritului, a minţii, a vocabularului, a capacităţilor de comunicare şi relaţionare cu cei din jur, la conştientizarea rolului omului în societate şi în lume, la stabilirea priorităţilor individului.
Tinerii de astăzi însă citesc mai puţin din cauza faptului că universul lor se extinde tot mai mult pe zi ce trece, tehnologia a avansat în zilele noastre mai mult ca niciodată. Tehnologia are un mod aparte de a acţiona asupra omului, atât fizic, cât şi psihic, punând pe prim plan divertismentul, care are un efect puternic, mai ales, asupra minţii în dezvoltare a tinerilor influenţând astfel modul cum aleg ei să îşi petreacă timpul liber.
Din păcate şcoala nu reuşeşte să-şi stimuleze şi să-şi atragă elevii chiar şi în timpul orelor de program. În calitatea mea de profesoară de limba engleză la o şcoală gimnazială din capitală, având astfel acces, am aplicat un chestionar pe tema cititului elevilor de la clasa a IV-a până la clasa a VIII-a. Chestionarul a fost alcătuit din mai multe întrebări privind obiceiurile de citit ale elevilor, iar rezultatul chestionarului indică faptul că elevii din ziua de astăzi mai citesc, însă nu ceea ce citeam noi la vârsta lor.
La întrebările „Citeşti lectura obligatorie pentru şcoală, îţi place? De ce?”, făcând o statistică, părerile sunt împărţite, pe când unii citesc din plăcere şi se simt atraşi de opera şi scriitura autorilor din canon, alţii citesc din obligaţie faţă de şcoală, iar un număr mai mic declară că nu citesc deloc pentru că nu le place, dorind ca în programă să fie introduse alte lecturi, actuale şi compatibile cu vârsta lor.
Întrebaţi cât de des citesc, răspunsul majorităţii a fost de minimum două ori pe săptămână, maximum în fiecare zi, însă timpul efectiv petrecut citind pe zi se extinde la maximum o oră-două. Un raport alarmant faţă de cum ar trebui să fie normal ritmul de lectură pe zi pentru a se putea cultiva pofta de lectură şi pentru a putea deveni un obicei pregnant în viaţa elevului.
La scenariul ipotetic „Imaginează-ţi că este vacanţa de vară, afară este foarte cald, iar prietena/ prietenul tău cel mai bun te-a invitat în oraş, dar partea a II-a a romanului tău preferat tocmai a apărut în librării iar mama ta ţi l-a făcut cadou, de doi ani de zile aşteptai să apară. Ce preferi? Să ieşi în oraş cu prietenii? sau să petreci ziua citind romanul?” răspunsurile au fost egal împărţite între cele două opţiuni.
În urma acestui chestionar, am fost surprins plăcută să aflu că tinerii de astăzi încă mai citesc, însă nu datorită educaţiei pentru lectură din şcoală, care oricum nu prea se face, cel puţin nu corespunzător, pentru că aceasta nu are uneltele necesare în acest sens: programele sunt învechite iar profesorii încă predau folosind metode ce nu dau randament. Totodată, după cum am mai spus, pentru că societatea acceptă influenţa tehnologiei care aduce activităţi diferite şi noi care îi ispitesc pe tinerii noştri să lase cartea din mână.
Şcoala românească ar trebui să adapteze operele obligatorii din programă în aşa fel încât să se muleze pe nivelul de vârstă al fiecărei clase. Aşa cum există cărţi cu imagini pentru copiii de grădiniţă, cu povestiri adaptate special pentru vârsta şi nivelul lor de înţelegere, la fel ar trebui adaptată programa şi pentru celelalte categorii de vârstă, să fie culese acele poveşti, romane şi poezii specifice vârstei lor, pentru a-i putea atrage şi stimula corespunzător.
Sursa foto: wikimedia.org
