de Mihaela Trandafir
Întotdeauna ne-am dorit să fim liberi. Ne-am regăsit în Geneză și în mitul lui Adam și Eva. Creatorul le-a oferit libertatea de a exista, de a se bucura de darurile și de frumusețea Edenului, le-a oferit puterea de a alege, dar cu toate acestea nu le-a permis să guste din fructul interzis. Curiozitatea omului l-a condus spre încălcarea poruncii, el a avut libertatea să aleagă – nu trebuia să aleagă ceea este bun și drept, el doar și-a urmat firea și a acționat. Din acea clipă se consideră că libertatea s-a modelat după o altă formă. Omul a fost privat de frumusețea Edenului, a fost închis în timp și spațiu și lumea i-a devenit materie. Dar oare s-a bucurat această ființă de libertatea absolută? Cum am putea să spunem că libertatea este absolută când aceasta se modelează după consecințe, după niște tipare deja stabilite de individ și de societate?
Avem libertatea să alegem între bine și rău, dar suntem condiționați de conștiință, de ceea ce o să urmeze și de pedeapsă. Ne raportăm ca niște animale la două elemente de bază: pedeapsă și recompensă. Dacă nu mergem la serviciu suntem concediați, dacă traversăm pe culoarea roșie a semaforului primim amendă, dacă nu suntem buni creștini ajungem în iad. Prin urmare, este necesar să urmărim un anumit tipar deja stabilit, deja format de generațiile care s-au stins dar care au lăsat în urmă reguli.
În DEX, libertatea este explicată ca fiind „Posibilitatea de a acționa după propria voință și dorință.” Este această afirmație adevărată? Conștiința individului se construiește după o matrice deja stabilită. Acesta se formează după regulile stabilite de familie: un copil este învățat că nu are voie să vorbească tare în public, că nu are voie să folosească un limbaj vulgar, că nu are voie să-și rupă păpușile sau să murdărească măsuța cu acuarele. În timpul procesului său de creștere apar alte reguli până când libertatea devine un fenomen iluzoriu. Reușim să devenim prin aceste acțiuni aproape identici. Urmăm o școală, un liceu, o facultate, căutăm un loc de muncă, ne întemeiem o familie, avem impresia că suntem fericiți, când de fapt suntem copleșiți de oboseală, de stres, de lipsă de timp. Bucuria se transformă în somnul de după amiază sau în zilele de sâmbătă când nu te mai trezești la șase dimineața.
Avem impresia că dacă ni se oferă drepturi, ne bucurăm de libertate, dar ne întrebăm câte drepturi ne sunt încălcate în fiecare zi? Avem dreptul la libera exprimare, dar de câte ori avem curajul să ne folosim de acest drept? Câte drepturi se încalcă în Ucraina în acest moment? Prin drepturile oferite, prin aceste cuvinte îmbrăcate în minciuni frumoase ne simțim liberi, când de fapt suntem încovoiați de tiparele societății, de tradiție, de credință.
Omul nu va fi niciodată liber. Cu toate acestea, nu trebuie să privim lucrurile dintr-o perspectivă negativă deoarece omului i s-a oferit posibilitatea de a alege între bine și rău, posibilitatea care oferă accesibilitate spre calea ușoară, dar nu neapărat bună. Această hartă a regulilor scrise și nescrise îl ghidează pe individ spre ocolirea haosului. Omul este o fire naivă, gata să se piardă în visuri și dorințe, gata să muște din fructul interzis.
Sursa foto: wikimedia.com
