Am să vă rog ca în următoarele minute să vă imaginaţi acest scurt scenariu:
El şi ea la un film. E prima lor întâlnire. El vrea să facă o impresie bună aşa că o duce într-un cinema scump, la zona VIP. Filmul a fost mediocru, dar întâlnirea lor una reuşită. La întâlnirea următoare el o duce într-o cafenea sofisticată şi bineînţeles că tot el plăteşte. A treia întâlnire îi găseşte pe cei doi într-un restaurant de lux, cu un buchet mare de trandafiri pe un scaun alăturat. Apoi tot el insistă să plătească nota. Şi totuşi, după toate astea, ea nu se simte cu nimic atrasă de el, iar el în afară de portofelul subţiat nu obţine nimic.
Paisprezece februarie a trecut aşa că e potrivită o discuţie despre obiceiul „monetizării” relaţiilor de dragoste. Nu vreau să sugerez că acest obicei este unul cât se poate de alarmant şi negativ. Poate chiar să fie doar părerea mea, alţii considerând că nu-i nimic în neregulă.
Primul caz. Cu toate că scenariul de mai sus este o situaţie mult simplificată, consider că este interesant de aflat ce se petrece de fapt în situaţiile similare cu cea prezentată mai sus. Ambii potenţial iubiţi vin cu aşteptări la prima întâlnire. Însă are loc o confuzie aici. Dacă fata îşi doreşte pur şi simplu să aibă parte de o seară plăcută, băiatul, care deja a investit destul, va începe să facă presiuni asupra ei pentru a-şi amortiza investiţia. De ce am folosit limbajul specific economiei? Pentru că unul dintre cei doi confundă normele sociale cu normele pieţei. Normele sociale strict în cazul relaţiilor dintre sexe includ comportamente precum: este de bun gust ca el să plătească pentru amândoi din când în când şi este un gest frumos şi firesc ca el să-i dăruiască flori ei. Normele pieţei spun clar: plăteşti şi primeşti. Însă atunci când cei doi percep situaţia din perspective diferite, clar unul dintre ei se va alege cu buza umflată şi cu portofelul mai gol. Confuzia asta, din păcate destul de des întâlnită, nu face decât să saboteze relaţiile dintre oameni (fiind valabilă şi în afara relaţiilor amoroase). Faptul că un bărbat este dispus să investească material într-o relaţie, nu îi garantează acea relaţie. El va percepe totul ca pe un schimb şi va aştepta onorarea schimbului. Vulgar vorbind: ţi-am dat şi flori, te-am plimbat şi prin restaurante scumpe, e timpul să prestezi.
Cazul al doilea. Nu vreau să se înţeleagă că sunt împotriva cadourilor sau altor metode de a-ţi manifesta aprecierea şi iubirea faţă de celălalt. Nu susţin cadourile oferite la dăţi fixe pentru că aşa trebuie sau pentru că aşa aşteaptă persoana cealaltă. La fel ca exemplul de mai sus, totul începe să semene mai mult a schimb, decât a relaţie de dragoste. Probabil că o să supere multă lume ceea ce o să spun în continuare. Faptul că tu îi dăruieşti o maşină la zeci de mii de euro, îţi va asigura pe termen scurt o relaţie pe măsură. Gestul arată că ai statut social şi că eşti gata să investeşti în acea relaţie, dar nu eşti cu nimic mai diferit de altul care îi poate dărui, să zicem, o maşină la sute de mii de euro. Seamănă destul de mult cu efortul păunului de a-şi etala coada. Oricând poate apărea un păun cu o coadă şi mai bogată. Din fericire noi oamenii, atunci când ne îndrăgostim nu ne comportăm întotdeauna ca păunii (cel puţin unii dintre noi), iar acest lucru e vizibil în faptul că nu contează suportul material într-o relaţie în toate cazurile, mai valorificate fiind caracteristici precum agregabilitatea într-o discuţie, deschiderea către nou, inteligenţa generală, practic o personalitate plăcută şi captivantă.
Din scurta mea experienţă, am ajuns măcar atât să înţeleg: dragostea nu înseamnă doar chimicalele din creier făcând individul să răspundă la situaţie, cum categoric nu înseamnă cadouri impresionant de scumpe oferite la dăţi fixe. Dacă e să dau o definiţie rudimentară a ceea ce cred eu că înseamnă dragostea ar suna cam aşa: acele gesturi unicat pe care fiecare partener este dispus să le realizeze necondiţionat pentru celălalt şi fără să se aştepte la reciprocitate.
Sursele pentru acest text mi-au fost oferite de cercetările fascinante şi amuzante ale unor oameni ca Geoffrey Miller, Dan Ariely şi Helen Fisher.
Sursa foto: wikimedia.org
Frumos scris, frumos abrdat acest subiect ce greveaza si complexeaza multe relatii. Felicitari!
Dar nu pot fi de acord cu ideea ca dragostea implica reciprocitate. Din contra, chiar asta implica. Sigur, nu functioneaza ca in cazul taxelor, platesti si ai contraprestatia la termen stabilit. Dar reciprocitatea este stalpul de baza intr-o relatie. Nu poti fi indragostit/a de un/o care te uraste…in rest remarc capacitatea ta de a sintetiza. Good game!