Am promis să nu neglijez acest blog și am de gând să mă țin de cuvânt. Asta îmi spun de fiecare dată când mă lovește inspirația și mă apuc de scris. Ce ființe mai suntem și noi, oamenii… mereu amânăm și nu e vina noastră; o facem din instinct. Vina ne aparține în momentul în care nu ne luptăm cu procrastinarea.
Dar să revenim la ale noastre povești… Pentru că tot am avut parte aseară de unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea, m-am gândit să relatez despre trei astfel de momente.
*Primul moment a avut loc într-un autobuz; eram în drum spre Oradea și oprisem în Cluj pentru o pauză de 15 minute. În vitrina unui chioșc de ziare am zărit un DVD oferit de ziarul Adevărul, dacă nu mă înșel, cu două filme regizate de Alfred Hitchcock: Saboteur și Psycho. Fiind în febra dorinței de a intra la UNATC la specialitatea Regie de Film si Televiziune și în drum spre a filma primul scurtmetraj ever, l-am cumpărat. Intru eu în autobuz, tot un entuziasm și-un zâmbet, cu DVDul în mână; un domn (despre care am dedus ulterior că este șoferul autobuzului) mă oprește și mă roagă să i-l arăt. Cu o oarecare reținere, îi întind DVDul, pe care îl ia în mână, îl studiază întorcându-l pe o parte și pe alta și mă întreabă „Vrei să-l vezi?”. Evident că voiam să-l văd, din ce alt motiv l-aș mai fi luat? Scoate un LCD, pliat cumva pe „tavanul” autobuzului, și introduce DVDul undeva în bord. Uite-așa, în loc să mor de plictiseală 5 ore pe drum, am văzut „primul Hitchcock” din viața mea.
*Al doilea moment memorabil s-a înfăptuit într-o zi de sâmbătă, la ruinele Cetății Oradea , unde aveam să regizez primul meu scurtmetraj, pentru admiterea la UNATC. Dincolo de experiența cățărării pe diferite chestii pentru a obține cele mai bune cadre (mostră foto), undeva pe la orele 12 – 13, au început să se adune mirese, care mai de care mai cochete, pentru fotografiile de nuntă. Cel mai tare a fost momentul în care L., personajul principal din scurtmetraj, s-a apucat să facă regie cu oamenii, situându-i în diferite cadre și oferindu-le elemente din recuzita noastră petru decor. A fost ceva!…
*Ultima experiență frumoasă, de care am avut parte chiar noaptea trecută, a fost vizionarea filmului The Godfather II, pe la 1 noaptea, pe ploaie, în foișorul de lângă cămin, în compania unui bun prieten și a unei sticle de vin roșu. A fost un moment atât de unic, încât consecințele oboselii de după și a unei posibile răceli nici nu mai contează.
Pentru astfel de momente merită să trăiești. Sunt atâtea lucruri frumoase de făcut în viață, încât ar trebui să îți fie rușine să te plictisești.
Hai să ne bucurăm de ceea ce ne este dat GRATIS.(sau maxim cu costul unei răceli)
O piesă, în incheiere…
