de Andreea Denisa Jalbă
“Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poți să vezi foarte departe.” Probabil că există persoane care știu deja că vorbele aparțin lui Brâncuși. La ce s-ar putea referi? Eu mă gândesc înainte de toate la ambiția de a depăși propria condiție și de a lărgi frontierele cunoașterii. Și mă mai gândesc, bineînțeles, la ceea ce numim carieră. Ea reprezintă astăzi o prioritate atât pentru bărbați, cât și pentru femei, iar vorbele lui Rebreanu își pierd treptat conturul: „Cariera cea mai sigură pentru fete tot măritișul rămâne, dacă nimeresc un băiat bun.”
Încă n-au apus vremurile proverbului „meseria e brățară de aur.” Dar îmi amintesc totodată și vorbe precum: „Să nu lucrezi niciodată doar pentru bani sau putere. Ei nu îți vor salva sufletul și nu te vor ajuta să dormi mai bine noaptea.”
Personal, am ajuns la concluzia că este din ce în ce mai greu să ai atât carieră de succes, cât și familie unită și fericită. Totul din cauza faptului că acestea reprezintă două elemente esențiale în viața unui om și cer, la fel de mult, timp și energie. Așadar, spre care dintre cele două trebuie sa se îndrepte resursele noastre? Este posibil să le împărțim?
Am observat că tineri ca mine, de 19-20 de ani, consideră că a avea o carieră este tot ceea ce poate aduce fericire. Oricine, la această vârstă, știe în linii mari ce își dorește de la viață pe viitor. Sau cel puțin așa ar trebui. Cei mai în vârstă ar spune: „Habar n-au nici pe ce lume trăiesc!”, dar sunt convinsă că fiecare se gândește uneori cum va fi viața lui în 10 ani.
Cercul de prieteni de diferite dimensiuni îți poate oferi uneori răspunsuri. Mie mi-a oferit, dar m-a și îngrijorat într-o oarecare măsură: mulți nu iau în calcul întemeierea unei familii sau dacă o fac, un lucru e sigur: după vârsta de 35-40 de ani. Chiar dacă mulți dintre ei au iubite / iubiți de ani buni, nici măcar prin absurd nu iau în calcul o eventuală căsătorie în viitor, iar motivul nu este neaparăt dorința de a căuta pe cineva mai potrivit, ci pur și simplu dorința de independență, de diversitate sau de fi feriți de responsabilități mari. Majoritatea lor se folosesc de celebra replică ”Nu ne leagă pe noi un act.” Și au dreptate, însă numai până într-un anumit punct. Oare tehnologia, experiențele neplăcute ale altora sau repulsia înnăscută pentru așa ceva să fie cauza unei astfel de mentalități?
Se pot număra pe degete cuplurile celebre care au rezistat până astăzi. Mai mult, la televizor, divorțurile sunt mediatizate unul după altul. Nu mai sunt de actualitate vremurile în care femeia era casnică și avea grijă de copii. Astăzi, ea are o carieră și își dorește uneori să o păstreze pe primul plan. Într-un interviu, Eva Mendes mărturisea: „Cred că instituția căsătoriei este învechită. Nu cred ca se potrivește cu lumea mea de azi.” Și declarația altei celebrități, Renee Zellweger este interesantă: ”A fi mamă n-a fost niciodată o ambiție pentru mine. Nu m-am gândit deloc la asta.”
Dacă există dorința de a le avea pe amândouă, trebuie știut ce carieră permite acest lucru, căci familia cere unele sacrificii. Un cântăreț plecat nonstop în turnee, un actor gata de a face orice sau o stewardesă, vor fi întotdeauna într-o mai mare dificultate de a-și ține aproape partenerul de viață decât un profesor, de exemplu. Bineînțeles, sunt și excepții, însă cariera poate avea un mare impact asupra vieții de cuplu sau a vieții de familie.
Nimeni nu spune că a avea o carieră de succes înseamnă lipsa fericirii. Există persoane care și-au dedicat întreaga viață carierei, fără a avea soț / soție sau copii și au fost fericiți. Însă, fericirea aceasta există până la un moment dat. Tinerețea este sclipitoare, prietenii îți sunt alături, dar seara, înainte de culcare, totul dispare precum un miraj, iar în locul fericirii de moment se așterne liniștea și se arată albii pereți ai camerei. Omul nu a fost făcut să trăiască singur, doar în baza carierei, ci să îmbine succesul cu iubirea. Îmi permit sa îl citez acum pe Octavian Paler: „Voi care vă întoarceți acasă și după ce ați închis ușa spuneți Bună seara!, voi nu știți ce înseamnă sa intri pe o ușă tăcând.”
Oamenii sunt diferiți, iar fericirea poate avea un infinit de semnificații. Cariera și familia sunt uneori greu de împăcat, însă dau vieții sens. A le dobândi pe amândouă este uneori un ideal, iar cei care au reușit să o facă sunt cu adevărat norocoși. Ziua, razele soarelui ne trezesc, lumea e a noastră căci suntem tineri, prietenii pretutindeni. Noaptea însă, când stăm cu capul pe pernă, rămânem doar noi, iar „actorii grăbiți” care vin și pleacă din viața noastră nu vor completa golul lăsat de statornicie.
Sursa foto: Wikimedia.com
