Familia și cariera sunt două priorități pe care le vedem adeseori situându-se la polurile opuse ale vieții noastre. De multe ori se așează cariera pe primul plan și se neglijează familia – care ajunge să nu mai existe uneori, modelul fiind ceea ce se numește „zero children family size”, pornind de la ideea că satisfacțiile profesionale pot înlocui împlinirea din cadrul familiei ori măcar trebuie să o preceadă.
Atunci când suntem tineri alegem cariera fără să clipim și credem că nu este momentul potrivit pentru întemeierea unei familii. Trec anii, trece tinerețea, omul se adâncește în muncă, stă ore în șir peste program, ajunge acasă târziu și se vede rar cu prietenii. Când suntem tineri avem un entuziasm și o bucurie care ne fac să nu simțim unele lipsuri, dar ele apar mai târziu, la fel ca și atunci când ne lovim, dar nu ne doare pe moment. În schimb, peste ani, odată cu vârsta, toate greșelile tinereții se resimt și cu greu se poartă această povară.
Recent am citit un interviu în care doamna Corina Chiriac își exprima regretul că familia nu a fost o prioritate și spunea că o întristează lipsa nepoților. Tot în aceeași perioadă am cunoscut o tânără în vârstă de 32 de ani, care până acum s-a concentrat pe carieră și care mi-a spus că are în suflet un mare gol din cauza lipsei unei familii. Are un salariu bun, o casă frumoasă, are tot ceea ce material ar trebui să o facă fericită, dar că toate acestea nu îi sunt de nici un folos. Seara nu îi spune nimeni „bine ai venit acasă”, nu are cu cine să stea la masă, nu are către cine să-și manifeste iubirea și nu se simte iubită și prețuită. Unii ar putea obiecta că toate aceste bucurii pot veni din partea celor din jur, dar experiența arată că oricât de mare ar fi grija și prețuirea celorlalți nu se compară cu dragostea adevărată dintre un soț și o soție. Dacă cei doi trăiesc frumos în cadrul familiei și iubirea lor este prezentă și în relația cu copiii, acea familie este împlinită și poate trece cu seninătate peste toate greutățile vieții.
Cariera este o reflectare a darurilor pe care omul le-a primit și s-a străduit să le dezvolte, ca să se poată ajuta pe sine și pe ceilalți, dar ea își găsește sensul firesc atunci când este pusă în slujba familiei. Cu alte cuvinte, nu sacrifici dragostea pe care ar trebui să o primească copiii, soțul sau soția pentru carieră, ci îi iubești, le ești alături permanent și de dragul lor le faci și pe celelalte. Cu siguranță este o diferență între un soț care are un serviciu dificil, dar lucrează mereu cu zâmbetul pe buze, deoarece știe că cei de acasă se gândesc la el și îl așteaptă, și un workaholic, care speră că prin muncă se vor epuiza dezamăgirile, se vor acoperi golurile. În acest din urmă caz se întâmplă, de fapt, contrariul: ființa se pustiește, omul se izolează și sufletul e cuprins de un egoism, iar toate acestea alungă și mai mult dragostea din oameni.
Soluția este să iubim din toată inima, fără să ne călcăm pe inimă, ascultându-ne conștiința atunci când ne spune că împlinirea noastră este în sânul familiei.
Sursa foto: Wikimedia.org
[…] Articol preluat de pe GEN90 […]