Zâmbete pe hârtie – însemnări despre circul electoral

Distribuie!

de Alex Szollo

La noi există o vorbă foarte potrivită, legată de mersul societății: „Doar pe hârtie”. De câte ori se observă o abatere de la normele de bun simț care ar trebui să ne caracterizeze, sintagma asta e aruncată în față, ca și cum doar ar fi soluția pentru problemele pe care le avem.

În perioada asta, hârtia e folosită parcă mai mult ca de obicei. De ce? Ei bine, a început un fenomen care parcă-i menit să ne ia pe sus de fiecare dată când apare. Măreața și triumfătoarea campanie electorală. Prilej perfect pentru a fi împărțite flyere cu  chipurile zâmbitoare ale celor ce se luptă pentru voturile populației, și pentru a-i vedea pe panouri uriașe prin marile orașe ale țării.  Zâmbete, strângeri de mână, muzică, „potoale”, spectacol. E remarcabil până unde pot unii merge pentru o ștampilă. O ștampilă care îi umple de gravitas-ul unei funcții importante, o ștampilă parcă magică, transmițătoare de putere.

Însă, odată ce dau de putere, iluștrii noștri aleși se schimbă total. Ca prin minune, atitudinea lor caldă și primitoare față de cei care îi ajută să se ridice se pierde după o perdea de intrigi și acuzații pe care ṣi le îndreaptă unii asupra ceilorlalţi. Astfel, oamenii „de rând” devin victime colaterale ale unui scenariu demn de „Urzeala Tronurilor”, în care fiecare acuză de trădare pe oricine nu se potrivește cu viziunea lui despre viitorul țării. Pe bune, George Martin ar trebui să viziteze România noastră cea de toate zilele ca să se inspire pentru următoarele volume din „Cântec de gheață și foc”. Discursurile înfocate ale politicienilor noștri chiar sunt demne de un fantasy epic, plin de intrigi și conspirații.

Însă, doamnelor și domnilor care vă doriți atât de tare voturile noastre, cu noi cum rămâne? La ce ne ajută pe noi tot spectacolul pe care ni-l pregătiți ca să ne obțineți aprobarea, pentru ca apoi să vă mâncați între voi ca hienele pe ciozvârta de bivol?  O să vă spun un lucru, pe care în mod sigur îl știți, dar vă este foarte, foarte comod să vă prefaceți că nu-i deloc așa: românii sunt sătui de lucruri „doar pe hârtie”. Când se ajunge la un punct în care până și zâmbetul, în mod normal o expresie sinceră, e așa, atunci e clar că societatea e bolnavă. Rău de tot.

Vin acum cu o provocare pentru toate partidele politice angrenate în jocul ăsta pompos. Doamnelor și domnilor, ați cheltuit o grămadă de bani și de energie pentru a vă promova cât mai intens, pe spectacolele grandioase pe care le puneți cu toții în scenă pentru ca noi să vă considerăm demni de voturile noastre. Provocarea mea e următoarea: luați România la pas, cu toate ale ei: cu bătrânii săraci care vând roadele grădinilor lor prin piețe și-s luați la rost de vânjosul braț al legii pentru asta; cu toţi copiii suferinzi, pe care boli, care-ar îngrozi și-un om matur, îi aruncă într-o cursă contra cronometru pentru viață; cu persoanele cu dizabilități, ce se sting încet în instituții dezumanizante; cu românii care merg la muncă peste hotare, confruntându-se cu prejudecățile occidentalilor.

Mergeți printre toți oamenii ăștia ṣi vă rog din suflet, zâmbiți-le lor. Dar nu de pe hârtie. Zâmbiți-le și întindeți-le o mână de ajutor. Știm cu toții că o puteți face. Vă vedem, la fiecare jurnal de știri de început de toamnă, prin concediile din țări cu nume greu de pronunțat. Ce v-ar putea opri să încercați să le dați oamenilor care-o duc greu în țara asta niște motive de-a vă vota?! Motive care să meargă dincolo de cele care le umplu stomacul și le iau ochii. Faceți-i să poată spune că v-au votat, pentru că meritați din plin asta. Vă veți simți mult mai puternici și mai însemnați știind că ați primit ștampilele alea de pe buletinele de vot, pentru că ați făcut o diferență în viețile oamenilor care vi le-au pus acolo. Veți fi martori la propria dumneavoastră putere de a construi ceva durabil, altceva în afară de propriile imagini.

Einstein spunea, la un moment dat, că pentru ca răul să triumfe, nu este necesar ca oamenii răi să facă ceva, ci ca oamenii buni să nu facă nimic. Dacă sunteți din prima categorie, să vă fie rușine!  Dacă sunteți din a doua, ce mai așteptați? Vreți puterea? O aveți, dar se pare că vreți confirmarea ei, doar pentru a folosi cât mai puțin din ea în scopurile care contează. Nu suntem cățeluși, doamnelor și domnilor aleși. Și nici dumneavoastră nu sunteţi. Așadar, nu e nevoie de show-uri elaborate și promisiuni meșteșugite pentru a ne obține voturile. Sfatul meu: vreți să păreți niște cățeluși? Atunci, odată ce ați obținut ceea ce vă doriți, rămâneți devotați celor ce v-au oferit sprijinul. Dacă nu pe viață, măcar pe mandat.

 

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*