Votul, între „să-i ia naiba” și „ne-a luat naiba”.

Distribuie!

de Alex Szollo

Un nene american, super-deștept, spunea prin perioada tulbure de după finele Războiului de Secesiune, că dacă votul nostru ar conta, nu am fi lăsați să votăm. Nenea ăsta, Samuel Clemens, pe numele lui de botez, sau Mark Twain pe numele de pe cotorul cărților ce ne-au încântat copilăria, precum Aventurile lui Tom Sawyer/Huckleberry Finn sau Prinț și cerșetor, este cunoscut pentru ironia usturătoare la adresa clasei politice, părând, în unele cazuri, că anticipează cu mult mentalitatea politicienilor de azi. Să fie așa, sau să fie doar faptul că vechiul nostru dușman, corupția, s-a născut odată cu prima bătaie între oamenii preistorici pe-o bucată de cavernă?

La știri, pe stradă, în autobuz, la alimentară, chiar și-n spitale, un subiect e pe buzele tuturor românilor în perioada asta: VOTUL. E analizat, dezbătut, întors pe toate părțile posibile și imposibile, polarizant ca nimic altceva. Diaspora clocotește de furia ce vine cu ceea ce un număr tot mai mare de români numește o încălcare flagrantă a unui drept constituțional, comunismul, eternul și fascinantul monstru roșu, reaprinde spiritele, chiar în absență, fiind pomenit în contextul ăsta dezonorant pentru România, atât de popor cât și de presa „de afară”, iar lumea se agită din ce în ce mai tare. Pentru ce? Pentru votul ăsta, politichia lui de vot! Așadar, nenea Twain, oricât ar fi fost el de sofisticat în ironia lui, n-a prea avut dreptate, după părerea mea, când a spus că votul nu contează.

Recunosc cu maxim de sinceritate că am gândit și eu așa cu puțin înainte să merg în cele din urmă la votare. Mi-am spus că nu am cu cine să votez, și că oricum țara asta nu va merge bine, indiferent câți de partea cui s-ar situa în toată treaba asta cu alegerea conducătorului țării. Însă ceea ce văd de o vreme încoace pe toate canalele de știri mi-a cam tras o palmă peste mutra mea de cetățean obosit de corupția cu care România a început să simtă că parcă nu se mai poate confrunta. Știți ce este, dincolo de încălcarea unui drept datorită proastei organizări, întreaga situație din diasporă? Este ceea ce se întâmplă când nu votezi. Nu încerc deloc să minimizez problema gravă care s-a petrecut la secțiile de votare din străinătate. Din contră. Încerc s-o scot cât mai clar la lumină, pentru ca toți românii cu simț democratic, indiferent de ce culoare politică ar avea, să realizeze că atâta timp cât pot și au dreptul să voteze, este absolut necesar să o facă!

De ce? Pentru că un vot înseamnă o asumare a responsabilității. De foarte multe ori, noi, românii, spunem că oricine se află la putere nu reprezintă democrația. De cele mai multe ori, avem dreptate, și asta se vede din mersul lucrurilor în societatea noastră de toate zilele. Însă, vin și vă întreb: noi, în momentul în care NU votăm, ce reprezentăm? Reticența asta în a merge la vot ne vine din faptul că am ajuns să credem că noi le dăm puterea celor care nu o merită. Dar trebuie să ținem minte un lucru: ca să dai, trebuie să ai. Scriam într-un articol anterior, de la începutul campaniei, despre puterea cvasimagică a ștampilei de pe buletinul de vot.

Vreau acum să țineți minte un lucru. Acea ștampilă atât de puternică se află în mâinile noastre. Așadar, când vă vine să spuneți „Să-i ia naiba pe toți”, spuneți-o cât se poate de clar, dar totuși, mergeți și exprimați-vă o opțiune, măcar alegând răul cel mai mic. Astfel, veți putea să spuneți cu hotărâre că ați încercat să faceți parte dintre acei români care nu vor să mai audă „Ne-a luat naiba pe toți”!

Sursa foto: Wikimedia.com

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*