de Cosmina Ghibăldan
În timpul studenției, ți se spune că ar fi indicat să te implici în acțiuni de voluntariat sau într-o asociație de studenți. Motivele sunt multiple. Pe lângă satisfacția pe care o vei avea tu ca ființă umană la gândul că ajuți o cauză, ți se mai spune și că există undeva o lege care echivalează cu anii de experiență timpul pe care îl petreci ajutând respectiva organizație și astfel ajungi să ai mult-râvnita experiență pe care o cer toți angajatorii. Și pe lângă asta, îți mai faci și orele de practică- dacă ți se cere practică la facultate.
Sună idilic, nu?
Ei bine, nu e chiar așa.
Într-adevăr, te simți mult mai bine când te implici în ceva, orice, fie că e voluntariat, fie că e internship. Și da, ONG-urile chiar o sa-ți dea acte doveditoare pentru experiența acumulată la ei. Buba e că, deși există legea, nimeni nu o respectă. În sensul că nu pentru toți angajatorii contează că tu ai făcut voluntariat. Uneori nici la facultate nu se echivalează din varii motive, dar asta e deja un caz extrem.
În condițiile astea, poate te întrebi: de ce să fac voluntariat?
Sau o întrebare și mai bună: ce-mi iese mie din voluntariat? Și prin ce-mi iese, a se înțelege foloase materiale.
Dar chiar trebuie să „iasă” ceva? Nu ne putem mulțumi cu faptul că ajutăm alți oameni să schimbe puțin câte puțin lumea?
Da, știu, am o gândire utopică. În societatea asta capitalistă se pare că există concepția că orice activitate întreprinsă de un individ trebuie remunerată. Sigur, sunt de acord cu remunerarea internship-urilor, pentru că o multinațională sau o companie privată au un buget bine definit, generează profit și își permit să plătească o mână de inși pentru munca pe care o depun. Dar asta e altă discuție.
Organizațiile non-profit – după cum le e și numele- nu generează profit, deci nu pot plăti salarii. Baza lor sunt voluntarii și fărâma aia de bunătate și generozitate și alte valori pe care acum le găsim doar în cărți. Orice donații, orice leuț primit este folosit pentru proiectele lor și pentru cauzele lor.
De la ce am pornit? O prietenă de-a mea mă tot întreabă ce tot fac, că nu m-a mai văzut de mult. Îi răspund că sunt într-o asociație studențească și că fac voluntariat. Reacția ei: „Și când îți dau banii pentru ce faci tu acolo?”. Mi-a luat ceva să-i explic că ce fac eu acolo fac din pasiune și că faptul că îmi fac prieteni și că mă cunosc mai bine prin intermediul interacțiunii cu alți oameni e suficientă răsplată. Și e genul ăla de răsplată care nu are preț. Genul de avere pe care ar trebui să o prețuim mai mult și de a cărei valoare ne dăm seama când e prea târziu. Pentru restul, există mastercard!
Sursa foto: Wikimedia.com
