Viitorul, văzut printre borcane cu zacuscă

Distribuie!

de Ruxi Avram

Studenția e un drum inițiatic, invadat de inedit și neprevăzut. Statutul de student e de dorit într-o țară în care, după părerea unora, ignoranța e în continuă expansiune. Poate l-ai deținut cândva, poate porți cu mândrie titulatura de student chiar în prezent sau poate stai cu coatele sprijinite de banca din sala de clasă, gândindu-te la următoarea etapă pe care o vei parcurge pentru a-ți completa studiile.

Am fost martora unei scene care m-a amuzat. Un copil de vreo 9-10 ani, fiind întrebat ce-ar vrea să devină când va crește, a răspuns fără nicio ezitare: „Student”. Argumentul lui a fost următorul: „Frate-miu e la facultate și de fiecare dată când vine în vizită acasă, nu știe cum să facă plece mai repede. Dacă e atât de bine acolo unde e el, atunci vreau și eu!”. Facultatea i se părea un fel de grădină a zânelor, un loc unde orice e posibil și toare visele devin realitate.

Așa crede, probabil, orice student. Când începi facultatea, deja ți se dezvoltă într-un ungher al minții un întreg plan de acțiune. Te vezi eliberat de povara examenului de bacalaureat și-ți înflorește pe față un zâmbet cât Casa Poporului, la gândul că ai fost admis la o facultate care constituie piatra de temelie a viitoarei tale cariere de succes. Apoi îți fixezi în adâncul minții obiectivele pe termen scurt: „Independență! Daaa, independență!”, „Să mă angajez, ca să nu mai fie nevoiți mami și tati să-mi trimită bani!”, „Să fiu cine vreau să fiu!”, „SĂ TRĂIESC!”. Te simți ca un copil de 10 ani care-și pune dorințe în timp ce suflă în lumânările tortului aniversar și crede cu toată ființa lui că se vor îndeplini. Toate, fără excepție.

Și așa ar fi, dacă universul tău nu ar fi într-un permanent conflict cu niște monstruleți care își împlântă ghearele și colții în voința ta. Eu i-aș numi „trioul terorii”:

Prima pe listă e, fără doar și poate, Zeița Lene. Templul ei e patul, rugăciunea către ea e somnul și are o întreagă legiune de credincioși ce-i ridică altare și i se închină moțăind sau sforăind. Deși credincioșii studenți o venerează zilnic, cultul Lenei devine tot mai proeminent iarna și vara, când au loc cele două mari sărbători oficiale închinate ei: Sesiunile.

Pe poziția secundă se află diavolul Entertainment-ului. E o entitate ce nu se împacă deloc cu ideea de învățat, așa că-ți întunecă gândurile și-ți distrage atenția prin orice mijloace. Când te trântești în pat, cu laptopul în brațe și cursurile-n dreapta ta, creatura asta a întunericului îți șoptește în ureche: „Ai înnebunit? Cum să înveți la ora asta? E prea devreme! E atâta muzică faină pe net, azi a apărut ultimul episod din serialul tău preferat, prietenii tăi bârfesc pe Facebook...” sau „Hai în club!”. Un student cucernic știe cum să evite influența diavolului Entertainment-ului folosind pe post de incantații fragmente de curs.

Ultima, dar nu cea din urmă – Amânarea, bat-o vina. E un fel de vrăjitoare rea ce pozează în zână imaculată. Ce face? Simplu: te îndeamnă să lași pe poimâine ce tre’ să faci musai azi. Și apoi pe luna viitoare. Apoi pe sfârșitul sesiunii și-apoi pentru la vară. Ești prea ocupat, ai scuze berechet, dar scuzele nu-ți țin de foame. Dar putem spera că diploma de licență o să te ajute mâine-poimâine să-ți procuri o pâine bună, cinstită.

Binele și răul sunt complementare. Karma nu ne e mereu potrivnică și reușim să ne găsim un refugiu, apelând la puținii binefăcători pe care-i avem la dispoziție:

Sfântul 5, de exemplu, este binefăcătorul studenților oprimați de Zeița Lene. În timpul sesiunilor, credincioșii îi adresează rugăciuni ce se înalță timid din biserici: „Rugămu-ne, ne mântuie de restanțele ce ne bântuie!” Bursa, draga de ea, fie că-i de studiu, de merit sau socială, e un cadou făcut de soartă studenților cu minte pe săturate și buzunare goale. Chiar dacă afară-i înnorat, când portofelul e plin, parcă și cerul pare senin!Să nu uităm de pachetul magic de la mama! E destul de greu de obținut și mai ales de cărat, dar odată ce-l aduci acasă, începi să cotrobăi prin el cu nerăbdarea copilului care-și caută sub brad cadoul de Crăciun. Și, slavă Domnului, surprizele se țin lanț: supa, șnițelele care se întind, hăt, peste nouă mări și nouă țări, sărmăluțele, salata de boeuf și borcanul de zacuscă vrăjită, care te umple de energie mai ceva ca spanacul lui Popeye marinarul.

Așadar, studenția are câteva elemente de basm. Studentul poate deveni, fie și pentru clipă, eroul propriei lumi: o lume populată de profesori-regi sau balauri, de zâne și vrăjitoare. Tânjești după atotputernicul 10 mai ceva ca după un prinț sau o prințesă, străbați drumul înșelăciunii însoțit îndeaproape de copiuța ajutătoare sau parcurgi calea cea dreaptă, bazându-te pe cunoștințele și abilitățile tale. Ești tânăr, te simți puternic, crezi sau încerci să crezi că ești ceva ce va deveni cineva. Îți cauți visurile printre caserole mai mult sau mai puțin pline cu aer, printre mucuri de țigară și PET-uri de bere sau, dimpotrivă, printre maldăre de cursuri aruncate de-a valma și rânduri subliniate cu marker fosforescent. Îți vezi viitorul printre borcanele de zacuscă puse unul lângă altul și-ți dorești să-l transformi, să-l faci cât mai luminos cu putință. Mergi înainte pe calea pe care ai ales-o, oricare ar fi ea, și fă astfel încât să ai cât mai puține lucruri de regretat!

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*