The Wednesday Music Spotlight: Nursery Cryme

Distribuie!

de Bogdan Minuţ

Deşi mi-ar fi plăcut să vă scriu despre ceva mai altfel în acest început de octombrie, mă văd în situaţia de a fi prizonierul proriilor articole şi idei. Aşadar, săptămâna aceasta continuăm seria micro-naraţiunilor muzicale cu trei melodii superbe de pe albumul Nursery Cryme al celor de la Genesis.

Legendarul grup britanic a avut de-a lungul istoriei sale o predilecţie pentru versurile ce spun poveşti – de la Supper’s Ready, capodopera lor din perioada Peter Gabriel, până la No Son of Mine sau chiar megahitul I Can’t Dance din perioada Phil Collins. Mi-ar fi plăcut să vă expun aici tot albumul Nursery Cryme, care vă asigur, este unul fenomenal, însă din nevoia morală pe care o am de a exprima opinii coerente şi bine-argumentate, îmi voi reduce pledoaria la doar trei dintre piesele de pe album, şi anume: The Musical Box, The Return of the Giant Hogweed şi The Fountain of Salmacis.

Albumul în sine este, fizic, o cutie muzicală, iar prima piesă pare a fi întocmai inspiraţia pentru titlul materialului discografic – aceasta este, de altfel, tot un fel de „murder balad”, în care acţiunea este plasată într-o casă bătrânească de ţară, iar versurile sunt aidoma unui cântec de leagăn (în engleză – „nursery rime”). Micro-naraţiunea este inspirată de o fabulă cu influenţe victoriene scrisă de Peter Gabriel, ce îi are în prim plan pe Cynthia şi Henry, doi copii. Ea îl omoară pe el, decapitându-l cu ajutorul unui ciocan de criquet. Apoi, descoperă şi deschide cutia muzicală ce îi aparţinuse lui Henry. Acesta reapare imediat sub formă de fantomă şi începe să îmbătrânească foarte, foarte repede, în acelaşi timp fiind copleşit de dorinţe carnale cât pentru o viaţă întreagă în doar câteva minute. El încearcă să o convingă pe Cynthia (care îl priveşte speriată – casting doubt on all I have to say) să întreţină relaţii sexuale cu el, pentru a-i da o ultimă mostră din viaţa pe care aceasta i-a luat-o. Însă, scena şi melodia se termină brusc: doica lui intră în cameră şi, speriată, aruncă înspre el cutia muzicală, iar odată cu distrugerea acesteia, cei doi copii dispar. Versurile melodiei prezintă acţiunea în mod subiectiv, din punctul de vedere al lui Henry – de aceea, mare parte din cântec este ocupată de încercarea acestuia de a o convinge pe Cynthia să deschidă cutia muzicală, pentru a-l putea aduce înapoi.

În următoare melodie, The Return of the Giant Hogweed, scenariul este unul mult mai sumbru. Gabriel ne povesteşte despre planta hogweed (în română, crucea-pământului), adusă în Anglia, la grădina regală, de către un explorator victorian. Planta – toxică – s-a răspândit rapid în toată Europa centrală şi de vest, fiind imposibil de oprit. În micro-universul melodiei ne este prezentată istoria acestei plante şi încercarea oamenilor de a o stârpi, într-o lume ameniţată cu distrugerea. Titlul este şi un joc de cuvinte, Hogweed fiind un nume uşor de atribuit unui gigant mitologic, de talia lui Pantagruel sau Gargantua.

În sfârşit, ultima melodie, The Fountain of Salmacis ne repovesteşte mitul antic al demizeului Hermafrodit, şi al nimfei Salmacis. Am ales această melodie deoarece repovestirea miturilor antice pare a fi un motiv recurent în lirica muzicii contemporane. Mitul din această melodie ne-a rămas, în variantă scrisă, doar povestit de Ovidiu în Metamorfoze:

"There dwelt a Nymph, not up for hunting or archery:

unfit for footraces. She the only Naiad not in Diana’s band.

Often her sisters would say: “Pick up a javelin, or

bristling quiver, and interrupt your leisure for the chase!”

But she would not pick up a javelin or arrows,

nor trade leisure for the chase.

Instead she would bathe her beautiful limbs and tend to her hair,

with her waters as a mirror." (Cartea IV, 306-312)

Salmacis este singura nimfă violatoare din întregul canon al mitologiei greceşti. Ea încearcă să-l violeze pe Hermafrodit, ademenindu-l să bea din fântână şi din cauza aceasta cei doi vor fi uniţi într-un singur trup. Prin această melodie, cei de la Genesis nu demonstrează numai o anumită erudiţie, ci şi capacitatea de a-şi captiva publicul, reinterpretând într-un mod intrigant celebra legendă.

Din punct de vedre muzical, toate cele trei melodii păstrează acelaşi stil – uşor pretenţios, cu multe înflorituri, ritmuri inconstante şi multe efecte imperfecte, care cumva amestecate dau un sunet plăcut, antrenant şi mai ales experimental. Nu vă mai plictisesc, v-am dat destule detalii deja, dar mai sunt încă patru melodii pe albumul Nursery Cryme, care abia aşteaptă să le descoperiţi!

Sursa foto: Wikimedia.org

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*