de Bogdan Minuț
Do you like Cream with your coffee? Toată lumea a auzit de Eric Clapton, dar puţini ştiu de proiectele sale de dinainte de cariera solo. Trupa a fost un fenomen în anii `60. Erau o gura de aer proaspăt deoarece nu erau pur şi simplu o trupă de rock, o trupă de blues sau de jazz, ci o combinaţie între aceste genuri, într-un fel foarte asemănător cu ceea ce făceau cei de la The Doors – cele două trupe fiind principalii reprezentanţi ai acid rock-ului.
Cea mai cunoscută melodie a supergrupului (da, cei trei membrii erau deja celebri când au înfiinţat trupa) este Sunshine of Your Love, şi este foarte uşor să ne dăm seama de ce: riff-ul principal este simplu şi totuşi nonconformist, versurile folosesc tema iubirii într-un mod surprinzător. Eric Clapton a mărturisit că în perioada aceea era influenţat de dadaism, fapt ce se vede foarte bine în melodii ca SWLABR sau Strange Brew. De menţionat şi Badge, melodie compusă şi cântată live împreună cu George Harrison.
Cream este o trupă de fusion, un experiment al improvizaţiei colective ce anticipa pop-ul anilor şaptezeci, mai ales dacă ascultăm ultimul lor album, Goodbye. De fapt, toate melodiile lor sunt de o luciditate joyceană, un om ce trece prin viaţă încercând să fie curajos ca Ulise (Tales of Brave Ulyses), reinventând tot ce vede pentru a-şi satisface curiozitatea, cum în melodia Doing That Scrapyard Thing, Jack Bruce cântă: „When I was young they gave me a mongrel piano, spent all my time inventing the cup of tea.”
E posibil să nu vă placă cafeaua cu lapte sau cu frişcă, dar Cream sigur vă va plăcea: fie dacă este pentru chitara înnebunitoare a lui Clatpon, care inversează şi se joacă pe lick-uri şi riff-uri de blues şi riff-uri şi lick-uri de jazz din istoria acestor două genuri gemene, fie pentru basul puternic al lui Bruce sau pălăria lui haioasă din acest videoclip, sau pentru ritmurile hectice, rock `n roll ale lui Ginger Baker.
Sursa foto: Wikimedia.org
