de Bogdan Minuț
Puteţi să simţiţi muzica? Adică, într-adevăr să o simţiţi!? Nu cred că-mi puteţi da un răspuns în totalitate sincer până nu aţi ascultat cel puţin o piesă de la 65daysofstatic. Citându-l pe CrasieKitten, „Being able to FEEL a songs meaning versus hearing it through lyrics. That’s what 65dos is about. Finding your own meaning” ne dăm seama câtă putere poate să aibă un singur sunet, indiferent ce este, de la un buton de telefon, la clapa unui pian.
Muzica este artă, dar 65daysofstatic este mai mult decât artă şi muzică, este un sentiment, este ceva mult mai abstract. Trupa s-a format în 2001 şi de atunci au scos patru albume şi urmează un al cincilea. Ei bine, prin aceste patru albume au reuşit atât de bine să se detaşeze de orice etichetă, încât nu poţi să le spui trupă de post-rock, de rock instrumental, de rock matematic; te uiţi la descrierea lor şi îţi vine să râzi deoarece ştii cât de pueril este să limitezi o trupă în interiorul unui gen, când în spatele numelui se află patru creiere muzicale complet funcţionale ce nu pot fi îngrădite.
Aici într-adevăr, trebuie să asculţi album cu album. În The Fall of Math, după cum sugerează şi titlul, toate conceptele matematice ce dau repere şi exactitate în teoria muzicală tradiţională eşuează încet pe un ţărm al melodiei pure. Totul este o senzaţie aproape narcotică în acest album. Melodia ce poartă titlul albumului este aproape hipnotică, deşi împărţirea pe melodii este pur formală şi cel mult oferă un indiciu către tema ce a inspirat compoziţia.
One Time for All Time, al doilea album al trupei, experimentează mai mult cu tobele electronice şi sintetizatoarele, dar reuşeşte să fie la fel de obsedant, păstrând elementul semnătură – senzaţia că nu va înceta niciodată… şi pianul, pianul…
În The Destruction Of Small Ideas muzica într-adevăr îţi lasă acea senzaţie pe care o ai când simţi că vrei să ai numai idei mari, să scapi de mediocritate, influenţat probabil de genialitatea altor oameni pe lângă tine.
Dar nu pot să vă dau chiar totul, nu? Despre cel de-al patrulea album, We Were Exploding Anyway, vă las să vă faceţi singuri o opinie, căci până la urmă, de-asta nu au pus versuri peste melodiile lor, cei de la 65daysofstatic, iar eu vin aici şi le stric toată frumuseţea dându-vă idei de-a gata despre muzica lor! Ruşine să-mi fie, dar totul a fost doar ca să vă las să descoperiţi această trupă incredibilă…
Şi dacă aveţi chef să mai ascultaţi, atunci mai au şi un album alternate-soundtrack pentru filmul Silent Running.
Sursa foto: Wikimedia.org
