de Mădălina Pruteanu
Am avut ocazia să recitesc câteva rânduri personale scrise acum 2-3 săptămâni. La un moment dat, am scris: „Urăsc locul ăsta de muncă!!”. Citind acest lucru, am realizat că pentru majoritatea prietenelor mele primul job reprezintă mai degrabă un eșec, nefiind la fel de incitant pe cât speram în timpul sesiunilor când „abia așteptam să terminăm cu învățatul, să lucrăm și să fim pe cont propriu.”
Ei bine, s-a adeverit că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Mă duc acum la muncă cu un chef fără de chef și simt că imi irosesc timpul făcând ceva ce nu îmi place și cel mai probabil, nici pentru care nici nu sunt potrivită. Mi se zice totuși de către ceilalți că așa se întâmplă la primul job, până te obișnuiești, până îți mărește salariul, până înveți mai multe despre firma respectivă.
Numiți-mă idealistă dar eu refuz să trăiesc în viața asta „obișnuită”. Nu, eu vreau să îmi placă ceea ce fac, să îmi placă să lucrez în colectivul respectiv, să am posibilitatea să cresc din punct de vedere profesional și mai ales să nu fac riduri prematur :).
Știu că oferta joburilor din România este clar în dezavantajul unui tânăr ce își dorește o carieră și eventual să se și întrețină singur. 🙂 Totuși, soluții se pot găsi, iar în mod sigur una din ele nu este să alegi să te duci la un loc de muncă din ce în ce mai dezinteresat, stresat (ca înaintea unui examen, ce ironie), pe principiul că pofta vine mâncând. Ei bine, ce faci dacă ai poftă de altceva?
Sursa foto: By NASA Headquarters – GReatest Images of NASA (NASA-HQ-GRIN) (NIX C1946-15273) [Public domain], via Wikimedia Commons
