Cam asta sună în mintea mea în timpul campaniei electorale. Și aș vrea să cred că sunt singura, deși mă cam îndoiesc.
De câteva luni am dreptul la vot. Sincer, nu știu dacă e un avantaj că-mi pot da și eu cu presupusul pentru o situație a țării mai bună, atâta timp cât nu am habar ce înseamnă un vot. Adică știu ce înseamnă, știu că votul meu contează, ca și al tău și al celorlalți cetățeni din România. Dar dacă sunt confuză, bulversată și dată peste cap de niște campanii electorale cu mulți oameni apăruți peste noapte, trimișii unor oameni-fantoma de care nu am auzit nici în viața anterioară, la ce este de folos un vot S.F., un vot de dragul de a avea acel însemn pe spatele cărții de identitate?
Sunt un fel de personaj mânuit de Caragiale – un cetățean turmentat de agitația afișelor și care nu știe în ce direcție să asculte și să ia aminte. Și ce este de făcut în cazul acesta? Merg pe concepția cine dă mai mult?.
Și de aici încep tam-tam-urile. Urmează activități caritabile, concerte, mici, bere, pliante, șepci, ligheane, găleți, pixuri, chiloți, ciorapi, etc. Cine are cei mai de seamă artiști, acela este favorit, nu? Cine dă cele mai bune pixuri – cap de listă. Doar că, în fiecare zi apare altul cu ceva mai tare (un fel de reclamă la Twix, pentru cunoscători). Toți ne amețesc, ne bagă într-un sevraj din care ne trezim abia când aleșii nostri calcă stâmb (deci nu peste foarte mult timp).
O altă varintă ar fi să urmăresc acele canale TV pline de politică. Și am și făcut asta. Era, dacă nu mă înșel, un canal al PP-DD și un candidat cu colegul-papagal ce-i enumera calitățile interminabile (probabil să nu para prea narcisist candidatul). Și mergeau ei frumos (fiind filmați, clar) și împărțeau fluturași și vorbe dulci oamenilor terminați de frig, care numai de ei și de promisiunile lor nu aveau chef (expresia feței mi se părea îndeajuns de sugestivș). Ce concluzie trag eu de aici? Să-i votez pe ei? Nu, clar, nu cred că aș face asta decât dacă ar face un concert cu Haarp Cord la care să fie doar un bilet (și ăla rezervat pentru mine).
Ori sunt eu paranoică și îmi imaginez că ei fac totul pentru a clădi o scară solidă până sus, la putere, de unde să nu aibă vedere până la noi, cei de jos, ori sunt nebună și ei sunt oameni cinstiți, de treabă, și vor rămâne așa și după reporajul filmat sau după campanie. De multe ori îmi zic oricum părerea mea nu contează… Însă mi s-a demonstrat de multe ori că este foarte importantă părerea oricăruia dintre noi. Mai multe păreri mici clădesc una mai mare și mai impunătoare, ce stârnește interesul cuiva (nu stiu încă cine este acesta, sper să aflu cândva).
Vine 1 decembrie. Oare este o strategie bine pusă la punct de a intercala aceasta zi importantă pentru România cu promovarea fiecărui candidat? O să vedem după ce facem o comparație între evenimentele din acest an, cât de fastuase și nemaipomenite au fost și evenimentele din anii precedenți, ce s-au desfasurat modest, cu ceva activități si muzică, hore, mici, bere, stegulețe, etc.
Mai am puțin timp să-mi creionez o opțiune pentru alegeri. Dar cui îi pasă? Îmi iau nava spațială personală, plec pe Marte și mă întorc pe 10 decembrie 2012. Dar am uitat că nu am navă spațială… și atunci – eu cu cine votez???!!
Ana-Maria Rusu
Sursa foto: wikimedia.org
Bravo ca te documentezi. Eu m-am lasat batuta demult. Si fara televizor imi amintesc mult prea rar ca mai exista si vot.
Ma declar in necunostiinta de cauza. Si ca sa nu ma identific cu cetateanul turmentat, am decis ca cea mai buna alegere e sa nu votez. Cel putin atat timp cat raman paralela cu politica.
Ehh.. involuntar mă documentez. Și na, e primul meu vot, sunt decisă să votez dar cred că o să fac ala-bala-portocala, nu am nimic de pierdut…cred.
Uhmmm … tu te învârți în jurul unei singure idei (eronată opinia mea). Ți-am citit articolul și ai încheiat cu „eu cu cine votez ?”, ai insistat pe PERSOANĂ și nu pe PARTID. Tu nu votezi, la nivel național, persoana care reprezintă partidul ci votezi partidul. Nu te interesează imaginea, ci doctrina partidului pe care-l vrei. Asta înseamnă un vot. Un vot înseamnă să știi cărei afilieri politice te încadrezi și aia să votezi. Doctrina, nu persoana !
Votul baza pe identificare cu doctrina e doar o varianta. (conceptul de obicei se numeste vot traditional, pentru ca odata formata o optiune politica, in tinerete, tinde sa ramana imuabila).
Mai exista votul instrumental/rational: votul acordat dupa evaluarea promisiunilor concrete si cu efect imediat ale candidatilor.
Si, in final, exista si votul bazat pe charisma: efectiv votezi persoana candidatului, pe criterii nonobiective cum ar fi priza la public, abiliatea oratorica, tinuta, trasaturile fizice armonioase etc.
Tu vorbești în cunoștință de cauză. Dar eu, ca o fată de 18 ani, ce grijă am avut să mă aliez unui partid? Niciuna. Și dacă nu merg la vot iarăși e rău. Eu cred că mi-am spus punctul de vedere sincer, nu știu despre ce idee eronată îmi spui. Dar fiecare e cu opinia sa, nu am nici un drept să te întreb.
Mulțumesc că l-ai citit.