Prietena mea erou

de Alexandra Nadane

Săptămâna trecută am scris despre două avorturi, făcute la presiunea celor din jur. Acum aş vrea să scriu despre o tânără aflată într-o situaţie asemănătoare cu a celor două mame de atunci, dar a cărei poveste are un alt final.

Ioana e prietena mea din copilărie. O fată foarte vie, care înveselea pe toată lumea. Când ne întâlneam, vorbeam câte-n lună şi în stele, iar timpul trecea cât ai clipi. Îmi era foarte dragă, şi nu numai mie. Ştia să asculte, să zâmbească şi să spună o vorbă bună. La polul opus se afla mama ei, doamna Liliana, o fire foarte rece şi închisă. A divorţat de soţ la puţin timp după ce s-a născut Ioana, încercând să pună capăt violenţelor din familie. O depresie prelungită a determinat-o să se îndepărteze atât de copil, cât şi de oamenii din jur. Cu fiica ei se purta foarte dur, încercând să-i impună cât mai multe restricţii. Nu-i permitea să aibă prieten şi refuza orice discuţie legată de aceasta.

Într-o zi, Ioana s-a îndrăgostit şi a început o relaţie cu Alex, fără ştirea mamei. La scurt timp după ce doamna Liliana a aflat adevărul, a dat-o afară din casă, spunând că reprezintă o ruşine pentru familia sa. A fost o decizie definitivă, care i-a schimbat Ioanei cursul vieţii. A rămas pe drumuri, a rupt legătura cu comunitatea, cu prietenii şi a fost nevoită să se mute la prietenul ei. Şi-a găsit un job, şi-a continuat studiile la seral, sperând că Alex o va ajuta să depăşească momentul şi că lucrurile vor merge într-o direcţie mai bună.

După o vreme, Ioana află că este însărcinată. Întâi, Alex încearcă să o convingă cu vorba „bună“ să facă avort, apoi devine violent, după care, văzând că n-are sorţi de izbândă, încearcă diverse metode prin care să-i provoace avortul. Ce face Ioana, alungată de acasă de mamă, presată să facă avort de cel pentru care fusese izgonită, cel la care locuia, prima ei dragoste pentru care sacrificase relaţia cu mama,?

Pleacă. Din perspectiva altora, o nebunie. Din perspectiva copilului, un gest de erou. Unde?

A dat de o mătuşă care a primit-o. Dar asta e mai puţin important. Ştiţi, uneori omul îl obligă pe Dumnezeu. Când Ioana a hotărât să plece de lângă tatăl copilului, l-a obligat pe Dumnezeu să îşi ţină făgăduinţa. Mântuitorul Hristos: „Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 20).

Întotdeauna m-am întrebat de unde a avut atâta curaj. Născută în violenţă, a stat împotriva violenţei celor mai importante persoane din jurul ei: o mamă care a fost gata să sacrifice viaţa fiicei ei, un iubit care a vrut să sacrifice viaţa copilului lor. Ea, prietena mea-erou, nu a continuat acest lanţ al violenţei început înainte de naşterea ei. Acum o lună a ţinut pentru prima dată în braţe minunatul copil pe care l-a apărat cu hotărâre. Şi care acum o răsplăteşte, umplându-i inima de bucurie. Nu îi va fi uşor în continuare, ştiu asta, şi o ştie şi ea. Dar, pentru curajul ei, Dumnezeu este cu ea.

Notă: numele proprii au fost schimbate faţă de realitate pentru a păstra intimitatea persoanelor implicate.

Sursa foto: wikimedia.org

Related posts:

Pagini de istorie: Mihai Viteazul, între erou legendar și strateg militar Pagini de istorie: Ion Antonescu – erou sau criminal? Pânza virtuală