Pornografia – zona crepusculară a mass-media

Distribuie!

de Ruxi Avram

Să vorbim despre sex. Nu despre sexul masculin sau feminin, ci despre sex ca act. Mulţi roşesc când cineva aduce în discuţie subiectul ăsta. De ce? Dacă n-ar fi sexul, n-am exista. E modalitatea noastră de reproducere, care ne oferă totodată satisfacţie şi nu numai. Unele persoane se îmbogăţesc, altele plătesc pentru sex. Şi nu mă refer doar la prostituate şi proxeneţi, care vând clientului concretul, plăcerea, actul sexual. Pornografia sau reprezentarea sexuală e ridicată la loc de cinste printre cumpărătorii de vise şi printre tinerii ce debordează de curiozitate. Partea bună e că aceia care sunt interesaţi de conţinut pornografic au acces la el oricând. Partea proastă e că pornografia e expusă ostentativ oriunde, oricând. Găseşti elemente pornografice la tot pasul. Presa, internetul şi televiziunea te expun uneori fără voia ta conţinutului licenţios.

Oricât am încerca să ne definim ca popor de minţi deschise, constatăm că nu avem dreptate întru totul. În România încă sunt luate în considerare anumite stereotipuri şi prejudecăţi ce conduc la discriminarea sexuală. Un exemplu: femeile care întreţin relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi sunt considerate curve, în timp ce bărbaţii care se culcă cu mai multe femei sunt admiraţi. De ce? Nu-i acelaşi act şi pentru unii, şi pentru alţii? Pornografia modernă contribuie din plin la formarea acestor prejudecăţi. În filmele porno, femeia este fiinţa docilă, supusă, al cărei scop unic pare a fi satisfacerea bărbatului/bărbaţilor. Ea e cea care seduce, iniţiază actul, scoate sunete, în timp ce bărbatul e mai degrabă semi-indiferent. Abia dacă reacţionează. Tinerii privesc, ascultă şi iau notiţe.

Situaţia nr. 1: Eşti debutant într-ale pubertăţii. Bineînţeles, ştii cum se fac copiii, dar vrei să afli mai multe despre actul introducerii eclerului în savarină. Ţi-e ruine să-i întrebi pe mami şi pe tati; ruşinea se dublează când vine vorba de întrebat o persoană cu specializare în domeniu. Intri pe un site porno (găseşti repede, site-urile apar precum ciupercile după ploaie), alegi un filmuleţ şi savurezi. Ce? Gemete şi strigăte forţate, atingeri nelalocul lor, perversiuni, grimase de oameni mai degrabă constipaţi decât în delir orgasmic. Oamenii ăia joacă teatru la greu, ţipă şi gem cu gândul la miile de euro care le vor intra în buzunare după penetrările respective. La un moment dat constaţi (sau constată alţii în locul tău) că pornoşagurile îţi fac mai mult rău decât bine. Una din două: ori îţi formezi o imagine greşită despre sex şi sexualitate în general şi consideri că tot ce vezi în filme, de la “tehnică” la atitudine, trebuie să se aplice musai şi în viaţa reală, ori devii dependent de tot tot ce-i pornache (şi de autosatisfacere). Deh, filmele porno sunt ca prăjiturile cu cremă: în cantităţi mici provoacă delicii, iar în cantităţi mari provoacă consumatorului greaţă.

478px-La_grande_Epidemie_de_PORNOGRAPHIE     Situaţia nr. 2: Eşti o tânără neliniştită şi dornică de atenţie. Vezi la televizor fel de fel de fufiţe cu câte-un bot care poate fi folosit pe post de vidanjă, cu sâni plasticaţi şi haine mult prea strâmte pentru formele lor voluptoase. Cântă, dansează, joacă-n filme, prezintă moda – dar nu talentul remarcabil le-a propulsat în industria ce le furnizează pâinea cea de toate zilele. Le urmezi reţeta: îţi umpli conturile de pe site-urile de socializare cu poze în care-ţi ţuguiezi buzele până la limita lor anatomică; apari în poze şi pe stradă cu atâta machiaj încât zici că te-ai mânjit pe faţă cu fecale de unicorn şi laşi la vedere cât mai multă piele, ca să se bucure şi publicul masculin că mai vede carne macră de star. Îţi mai găseşti şi-un gagiu care te “iubi” mult, cu BMW în garaj şi cont în bancă şi te declari satisfăcută satisfăcându-l pe el. Sexul vinde şi se vinde. Te crezi, în încăpţânarea ta de catâr tânăr, fericită.

Într-o societate unde sexul înseamnă bani şi banii înseamnă putere există anumite tare morale. Sexul îşi pierde sensul iniţial, acela de act al procreaţiei, efectuat de un bărbat şi o femeie pe care-i unesc şi alte sentimente în afară de dorinţă. Când eşti consumator de pornografie faci un contract cu producătorul şi actanţii: ei îşi oferă o reprezentare a sexului care-ţi ia ochii, tu te declari satisfăcut, ei îşi iau banii – situaţie win-win.

Liberalii acceptă pornografia, conservatorii ar interzice-o. După părerea mea, pornografia n-ar trebui interzisă, ci limitată şi înţeleasă, explicată. Unii oameni fac bani din pornografie, aşa cum alţii fac din agricultură, medicină sau IT. Corect ar fi să fii expus domeniului doar dacă într-adevăr eşti interesat de el. Dacă vrei, cauţi şi primeşti ditamai lista cu oferte din care să tot poţi  alege. Dar... Să intri pe un site care n-are nicio legătură cu pornografia, să dai din greşeală click pe o reclamă şi să-ţi apară pe ecran un mădular ca de cal intrând într-o gaură primitoare nu-i tocmai în regulă. Copiii au smartphone şi tabletă, tinerii deja-s dependenţi de internet; dacă aţi fi părinţi, v-aţi dori ca odraslele voastre inocente să aibă acces la asta? Eu nu.

 

Sursa foto: wikimedia.org

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*