Părerea mea, teoriile lor

Distribuie!

de Andra Iliescu

V-a fost vreodată dor de un prieten vechi?

Mie-mi e… Și ȋncă ȋn fiecare zi… Uneori privesc printre persoanele pe lângă care trec şi te regăsesc. Tu nu ai plecat.

Nu-mi place să cred, dar cred ȋn ceea ce eu consider că e “dumnezeu”: particula,gândul, vocea, aerul… Ceea ce ne-a adus pe noi unde suntem azi. Şi ȋncă cum, mai am încă momente ȋn care mă pierd gândindu-mă şi ȋncercând să descifrez asta sau doar să-mi dau mie un raspuns ȋndeajuns de plauzibil. Din păcate, așa e mai mereu: ȋntrebarile rămân, iar răspunsurile se zbat să iasă, într-un fel, la lumină. Voi le-aţi găsit?

Cred ȋn motive şi ȋn puterea, karma, forţa celestă de a atrage ceea ce ne dorim, ba chiar ceea ce gândim. Adevărat sau nu, când am simţit că vreau ceva parcă tot universul a complotat să mi se ȋntâmple, dar ȋn acelaşi timp şi atunci când mi-a fost prea frică de ceva, când încercam să mă depărtez, universul mi-a scos în cale ceea ce îmi doream mai puțin.

Este un subiect vechi care, la beţii sau când pierdem controlul asupra realităţii, devine un subiect incitant şi, probabil, cel mai discutat.

Mă amuză să văd diferite persoane care se consideră „centrul universului“. Ha, lipsa de cultură şi realitate este fară limite. Suntem mici obiecte – da, obiecte – ale acestui univers ȋn care ne este permis să trăim doar pentru că am avut şansa să ajungem aici, pe acest tărâm fermecat unde viaţa are mii de forme şi culori.

Ceea ce mă ȋntristează este modul ȋn care tratăm situaţia şi felul ȋn care abuzăm de tot ceea ce ne înconjoară. Nu vrem să dam nimic ȋnapoi, doar să furăm. Să ne ȋnsuşim lucruri, fiinţe,vieţi care nu ne aparţin, transformându-le ȋn accesorii, nerealizând că, de fapt, noi suntem accesoriile.

Şi tot ceea ce ni se spune, ȋnvăţăm, sunt nişte păreri, păreri pe care noi le-am acceptat şi le-am transformat ȋn teorii, filozofii, moduri de viaţă şi feluri de a gândi. La fel și cu articolul acesta; reprezintă strict părerea mea. Unii alegem să creăm păreri, iar alţii să le urmăm, lipsiţi fiind de o așa-zisă personalitate.

Ȋmi place să cred că liniştea, puritatea şi pacea stau la baza oricărei soluţionări. Dar iarăşi, poate că am eu altă definiţie pentru ele. Nu ar trebui să ni se impute credinţa, nu suntem liberi atâta timp cât lumea, şi anume majoritatea, va considera că “trebuie”să faci aşa ca să fie bine. Binele e diferit pentru toţi. Suntem diferiţi şi ne plac lucruri diferite, simţim altfel.

Dar traducerea e următoarea: suntem oare ce ar trebui să fim?

Sursa foto: Wikimedia.com

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*