O experiență culturală

Distribuie!

De curând am fost în Germania și am avut timp să constat diferențe clare în ceea ce privește educația nemțească și cea românească. Am avut ocazia să locuiesc lângă o familie de viță nobilă – știți la ce mă refer – puținele familii care au înaintea numelui acel von ce face diferența.       

Primul șoc pe care l-am avut a fost în a-2-a zi când, abia ieșită din duș, cineva suna la ușa. Întrebare firească: cine o fi?

Deschid ușa. Era doamna von... care venise să se prezinte politicoasă. Până să mă dezmeticesc aflu deja că stă împreună cu soțul său și că are patru copii. Îi zâmbesc politicos, mă prezint și eu și sper să nu ma trădeze privirea plina de uimire. Înainte de a pleca mă întreabă dacă nu doresc să iau masa cu ei într-o seara. Îi răspund fără ezitare că mă voi duce. Închid ușa, mă așez pe canapea și mă scutur. Visez? Chiar doamna von... să vină să se prezinte și să mă invite la masă? Așa ceva nu e posibil. Să fie oare așa de calzi nemții? Aparent cei de viță nobilă sunt.

Mă duc vineri seara la ei pentru a servi cina. Îmi imaginam ca va fi ca în filme, cu menajere, bucătari și alți angajați care veghează buna desfășurare a acelei seri. De unde? Cei doi soți pregătiseră cina, iar mai tâziu aveam să aflu că ea ține curățenia în micul palat, iar el are grijă de grădină. Vă întrebați oare ce fac copiii acestor nobili? Vă spun imediat. Cel mai mare băiat a terminat liceul, iar acum muncește la o fermă timp de un an. Acolo mulge vacile, face curat la porci – pe scurt învață două lucruri: să întrețină domeniul ce-i va fi lăsat moștenire și să prețuiască munca și banii. Cea mai mare fată din familia von...  lucrează ca ospătariță pentru o perioadă; ea trebuie să învețe, până la începerea facultății, că banii se câștigă greu făcând munca de jos și că trebuie să învețe bine. Mezinii familiei, un băiat și o fată, au fost trimiși în Irlanda la liceu motivul fiind că nu se mai face școala serios în Germania. M-am abținut să le spun că pentru noi românii, școala din Germania reprezintă un țel înalt.

Șocurile privind discrepanțele dintre educația germană și cea românească au continuat să mă uimească. Mezinul familiei avea o problemă. La scurt timp după ce a fost instalat în campusul  liceului din Irlanda i s-au rupt pantofii. Motiv pentru care a sunat acasă. Am auzit discuția în timp real și chiar am primit explicații suplimentare. Băiatul fusese trimis la 2000 de kilometri cu o singură pereche de pantofi și nici măcar aia nouă. Pantofii îi aparținuseră  fratelui mai mare. Nu vă imaginați că nu au bani sau că sunt zgârciți, în niciun caz, ei doar folosesc lucrurile până când acestea devin inutilizabile.

Vedeţi voi… acestea sunt mici aspecte ale vieţii cotidiene din Vest. Nu am făcut o paralelă între România şi Germania, tocmai pentru a lăsa loc imaginaţiei voastre. Sunt sigură că fiecare dintre voi are măcar un scenariu în minte şi ştie cum ar fi procedat un român în situaţiile enumerate mai sus.

Sarah Prioteasa

Sursa foto: wikimedia.org

Taguri

Arhiva

One Comment

  1. Raluca
    May 7

    Diferente culturale exista, evident, intre toate popoarele. Insa as vrea sa adaug ca atentia aceasta see you banii, a germanilor este ceva specific lor, nu toate tarile din vest apreciaza in acelasi fel banii. De exemplu, londonezii sunt diferiti din punctul asta de vedere.

Comments are closed.