„Oamenii tatuaţi sunt nişte vrăjitori! Pe rug cu ei!”

Distribuie!

Uite-o şi p-asta ce are pe spate!”, este una dintre afirmaţiile pe care le aud cel mai des când merg pe stradă cu o bluză fără spate. Nu, nu se referă la vreo cicatrice (deşi îi poţi spune şi aşa), nici la vreun semn din naştere foarte urât, ci se referă la tatuaje. Eşti inkuit? Nu te-ai săturat de cârdul clasic de cocalari care se strânge în jurul tău şi-ţi aruncă tot felul de comentarii?

Auzi, fata, te-a durut?”, Ia uite, bă, ce are pe spate/mâini/gât”, Ia, ce scrie pe tipa asta?”, Scuză-mă, dar ce semnifică tatuajele tale?” ETC.

Acum, ceea ce vreau să subliniez este faptul că noi încă ne aflăm într-un soi de Evul Mediu, perioadă în care toţi cei care ieşeau puţin în evidenţă erau consideraţi vrăjitori. Aceeaşi poveste şi cu oamenii tatuaţi. Mi se întâmplă, cel puţin vara, să surprind nişte priviri deloc plăcute. Ce or gândi oamenii respectivi? La ce percepţie şi-au creat din filmele de mâna a cinşpea pe care le vizionează pe ProCinema, se gândesc ori că sunt puşcăriaşă ori că fac parte din vreo sectă.

Chiar mi s-a întâmplat acum ceva timp să fiu întrebată dacă fac parte din vreo sectă. Dacă stăm bine să ne gândim, originea acestor tatuaje nu vine nicidecum dintr-o sectă, nici de la o bandă de motociclişti sau puşcăriaşi. Să facem o scurtă istorie pentru voi, cei mai puţin luminaţi la mansardă.

Cu această ocazie aş vrea să explic şi ce ar trebui să luaţi în considerare  înainte de a vă face un tatuaj pentru a nu fi considerat  tramp stamp”. Pentru necunoscători, „tramp stampurile” sunt tatuaje fără noimă sau semnificaţie pe care ţi le faci pentru că, să zicem, ai vrea şi tu, fată, să ai un fluturaş roz pe posterior ca să ţi-l expui pe plajă în Mamaia.

Să revenim acum la scurtul istoric.

  • Arta de a tatua există din 12.000 Î.Hr.
  • În Borneo, femeile îşi tatuau pe mână simboluri ale abilităţilor. Spre exemplu, dacă o femeie avea tatuat pe brat un arc, era considerată un vânător bun.
  • Cele mai vechi tatuaje au fost în Egipt, chiar în perioada în care se construiau piramidele. Când egiptenii şi-au extins imperiul, au răspândit arta tatuajelor. Grecii, persanii şi arabii au dus mai departe acest obicei . În jur de 2000 Î.Hr. a ajuns şi în China.
  • Grecii au folosit tatuajele drept formă de comunicare între spioni. Tatuajele diferenţiau spionii de oameni obişnuiţi şi le arătau rangul.
  • Romanii marcau sclavii şi criminalii, o mai fac şi astăzi.
  • Pentru populaţia Ainu din vestul Asiei, tatuajul era o formă de reprezentare a statului social. Spre exemplu, fetele tinere erau tatuate când erau introduse în societate şi când se căsătoreau.
  • Wiliam Dampher a reintrodus tatuajele vestului. În 1691 a adus în Londra un print polinezian extreme de tatuat, cunoscut sub numele de Prinţul tatuat” cu care a creat haos în Londra. Oamenii l-au considerat un monstru, deja trecuseră peste 600 de ani de când europenii văzuseră un tatuaj.
  • Până la sfârşitul secolului al XIX-lea tatuajele şi-au pierdut din credibilitate. Oamenii tatuaţi aveau cele mai mizere locuri de muncă, iar cei tatuaţi excesiv lucrau deja la circ.
  • După al Doilea Război Mondial tatuajele au fost denigrate şi asociate cu motocicliştii şi delicvenţii juvenili. Tatuajele şi-au pierdut valoarea în special în cultura americană.
  • În 1961, a fost o epidemie de hepatită, iar tatuatul a fost condamnat. Chiar dacă majoritatea saloanelor aveau aparate sterile, puţine le foloseau. Au existat suficiente cazuri de hepatită şi infecţii ale sângelui care au speriat autorităţile. Guvernul american a introdus reguli pentru saloanele de tatuaje, dar scandalele din mass-media a speriat populaţia atât de tare încât puţini oameni au mai avut curajul să se tatueze.
  • Iar acum, în anii 2000, oamenii încă asociază străvechea artă a tatuatului cu clasicele Veta”, Florica”, Sirena”, Ancora” şi omniprezentul Eu între patru pereţi, cele cinci puncte”. Față de situația din România, în Statele Unite există doctori care au mâneci de tatuaje. De ce nu se judecă acolo? Pentru că aspectul nu contează în meserie, contează cât de bun eşti.

Sfaturi pentru tinerii pasionaţi de tatuaje:

  1. Nu vă tatuaţi iniţiale, o să vreţi să scăpaţi de ele, iar ştergerea unui tatuaj costă mai mult şi doare mult mai mult.
  2. Nu vă trampstampuiţi, gândiţi-vă bine înainte să acţionaţi. O să-l aveţi şi la bătrâneţe, cum o să arate o Hello Kitty pe o femeie de 60 de ani?
  3. Mergeţi la un salon licenţiat, un salon serios. Nu mergeţi la o văgăună şi nici în Malluri, unde calitatea nu corespunde preţului.
  4. Aveţi grijă de tatuaje, după ce se vindecă să nu credeţi că nu trebuie întreţinute. Tatuajul este ca o cicatrice, ţesutul a fost afectat. Recomand  ca după fiecare baie să vă daţi cu cremă tatuajele, pentru a le menţine culoarea.
  5. Bucuraţi-vă de ele! Nu vă faceţi griji de locul de muncă, în cazul în care nu vreţi să lucraţi în Poliţie totul este în regulă. Acum, să nu fie ceva exagerat, nu suntem în filme şi nici pe Facebook sau pe Suicidegirls.com. Încercaţi să nu exageraţi!

În rest, poate ar trebui făcută o campanie de awareness, nu mai vreau ca baba de la cinci să creadă că o sugrum şi să nu urce în lift cu mine. M-am săturat de cocalarii care comentează în metrou şi în special de mamele care-şi sfătuiesc copiii să nu facă precum a făcut fata aceea ciudată din autobuz.

Exprimaţi-vă în ce mod puteţi, fără inhibiţii, poate generaţia noastră nu va fi atât de reticentă la nou când vom fi părinţi sau bunici.

Ana-Maria Gheorghe

Sursa foto: wikimedia.org

Taguri

Arhiva

9 Comments

  1. Stefan
    October 16
    Reply

    Dincolo de anumite greseli de formulare pe care le-am gasit in acest articol(“Romanii marcau sclavii şi criminalii, o mai fac şi astăzi”) si trecand peste exprimarea “pentru voi, cei mai puţin luminaţi la mansardă”, trebuie sa subliniez ca am purtat N discutii cu prietenii mei pe tema tatuajelor, deci articolul tau a picat la tanc (tzanc).
    Din perspectiva unui om ce nu detine niciun tatuaj, trebuie sa recunosc ca ma simt atras de aceasta forma de exprimare, dar ca, in acelasi timp, exista ceva ce ma tine la distanta de ideea de a-mi tipari ceva permanent pe piele.
    Nu spun ca ar trebui sa judecam si sa aratam cu degetul persoanele care se tatueaza, dar sa fim seriosi, cati dintre cei care-si fac un tatuaj atribuie cu adevarat o anumita insemnatate acestei arte si cate dintre simbolurile pe care acestia si le imprima pe corp conoteaza ceva aparte, sau pot sa transcenda imaginile respective? Majoritatea imaginilor pe care le-am vazut tatuate sunt de o absurditate fara margini.
    Nu toti oamenii tatuati sunt discriminati si nu toti sunt victime (ba chiar as indrazni sa spun ca o buna parte din cocalarii mentionati de tine sunt tatuati).
    In aceste conditii, refuz sa-ti recunosc pozitia de “martir al tatuatilor” si astept un articol mai bun, in care sa detaliezi si sa ne “luminezi” in legatura cu motivatia din spatele tatuajelor, nu prin date istorice incomplete, ci prin exemple si argumente pertinente, poate chiar sa arunci si niste statistici pe ici pe colo, fiindca ma indoiesc ca numarul oamenilor tatuati e mai scazut in anul 2012 decat in 2000. De asemenea, ceva imi spune ca tatuajul este privit ceva mai pozitiv in prezent decat acum 10 ani. Deci poti sa incepi tu o pseudo-campanie de awareness, in care poti sa ne informezi despre cum arata profilul omului tatuat si cum se face targetarea acestuia din punct de vedere al advertisingului, daca putem sa vedem cum este vazut omul tatuat la nivel macrosocial prin intermediul campaniilor publicitare si daca este el un om educat, care stie sa-si apere singur drepturile. Pe mine chestiile astea ma intereseaza, nu sfaturi despre cum n-ar trebui sa-mi fac un tatuaj cu Hello Kitty pe fesa stanga.
    All in all, we all need a little push from time to time. Sunt sigur ca exista si oameni care vor sa se tatueze, dar nu o fac din cauza prejudecatilor intalnite. Pentru toti ceilalti, exista educatia (http://www.uen.org/utahlink/tours/tourFames.cgi?tour_id=15150).

  2. Ana
    October 16
    Reply

    Ţin să menţionez că majoritatea lucrurile pe care le scriu sunt mai mult o satiră, o opinie. Aici am vrut să dau câteva sfaturi pentru pasionaţii de body modification, nu am vrut să-i plictisesc cu statistici.

    Iar greşelile de formulare, cât şi exprimarea care nu ţi-a surâs, domnule Ştefan, ţin de stilul personal. Mă repet, nu vreau să scriu articole clasice, dacă vrei informaţii noi despre tatuaje, statistici, poţi să cauţi pe deja cunoscutul Google.

    După cum vezi, acesta este un site de OPINIE. Prin acest articol am arătat o părere, am dat câteva sfaturi, am încercat să îmbrac totul într-un înveliş puţin mai liber, amuzant, lejer, chiar, dacă mi se permite, şi puţin literar.

    Nu e necesar să ne întrecem în aroganţe. Apreciez părerea.

    • Stefan
      October 18
      Reply

      OK, de acord, nu e necesar sa ne intrecem in arogante, daaaar… Nu stiam ca romanii inca isi marcheaza azi criminalii si mercenarii. :))
      E adevarat ca daca vreau statistici, ma pot uita pe google, dar eu nu ceream o redactare academica si nici un articol stiintific, ci doar ma plangeam de faptul ca as fi vrut sa mi se lumineze (Oh, you!) mintea de catre o persoana care are tatuaje, deci stie ce spune, mai ales in condtiile in care tatuajul inca reprezinta un subiect tabu.
      Pomeneam ceva de discutii pe care le-am avut cu prietenii, dar am uitat sa spun ca aceste discutii nu au o concluzie irefutabila, poate de aceea am fost un pic mahnit cand am citit acest articol, fiindca asteptam niste chestii vehemente.
      Inca astept un articol mai bun pe tema asta, iar daca tu spui ca poti sa scrii mai bine, cred ca e datoria ta morala sa o faci.
      De ce sa nu fii tu cea care da un exemplu? Un om educat, care a ales sa se exprime in alt fel, dar care poate functiona foarte bine in societate, ba chiar poate sa le deschida mintea altora in legatura cu un subiect sensibil.
      Respect!

  3. Mihai N.
    October 17
    Reply

    Lasand la o parte atitudinea execrabila a unora la vazul unor tatuaje, eu cred ca nu rezolvi mare lucru nici daca le explici frumos semnificatia, nici daca ii confrunti mai ferm. Daca ma gandesc bine, le-ai intari si mai mult convingerile existente, de obicei omul tinde sa fie mai mult “reactionar” decat progresist atunci cand ii sunt atacate convingerile.

    Tu zici ca ai dreptul la un minim respect in societate, indiferent daca esti tatuat sau nu. Ei pot la fel de bine sa invoce dreptul de a fi indignati de tatuajele tale.

    Si tot ei, aparent, ar avea castig de cauza. Rationamentul decurge in felul urmator: atunci cand ti-ai facut tatuajele, se presupune ca aveai cunostinte, deja, despre normele societatii in care urma sa te afisezi cu el si totul ai ales sa o faci, violand astfel cutuma. Indignarea lor este acum justificata de traditia existenta si nu mai e perceputa ca un abuz la adresa ta si ca incalcarea dreptului tau la respect, ci din contra, este vazuta ca un binevenit reflex vindicativ care “rascumpara” abaterea ta.

    • Stefan
      October 18
      Reply

      Good point, desi eu cred ca se inverseaza incet-incet rolurile, in sensul ca azi in S.U.A. 24% din oamenii cu varste intre 18 si 50 de ani sunt tatuati (http://usatoday30.usatoday.com/news/health/2006-06-11-tattoo-survey_x.htm). Deci tatuajul nu mai e o forma de protest atat de “in your face”, iar normele sociale se transforma, lasand deschise portite pentru ca cei ce detin un tatuaj sa fie acceptati treptat in societate. Bineinteles ca intr-o societate conservatorista, precum cea a romanilor, schimbarea se face lent, dar si aici sunt sperante, deoarece tinerii din generatia noastra par sa fie mult mai deschisi catre tatuaje si implicit, par sa fie ceva mai constienti de dreptul lor de a se exprima liber.

      • Mihai N.
        October 18
        Reply

        Da, in SUA “deschiderea” liberala, ba chiar libertariana, a avut loc progresiv pe parcursul anilor ’60 si a reprezentat un moment esential de cotitura pentru acea inversare a normelor pe care ai mentionat-o. Un inceput aproape violent, prin de protest, promiscuitate si alte excese, dar care a deschis (fortat) calea spre “schimbarea mentalitatilor”.

        Ba chiar, as zice ca, prin comparatie, “protestul” (de orice tip, incluzand tatuajele ca mijloc de a sfida normele) din prezent ne apare ca o mica “greva” fata de perioada tulbure de care pomeneam.

  4. November 4
    Reply

    Intradevar, cand vezi titlul si decizi sa citesti acest articol, te astepti la cu totul altceva. La ceva personal.
    Ma fascineaza tatuajele la fel ca de mult ca orice arta vizuala, dar nu mi-as face niciodata un tatuaj. De ce? (pe langa faptul ca sunt viitor medic si da, exista un risc de transmitere a bolilor asa ca cu toata sterilizarea si masurile lor de igiena nu vreau sa mi-l asum) Pentru ca ramane acolo. Consider ca suntem mereu in evolutie si ne redefinim dupa fiecare experienta. Nu as suporta sa am ceva pe piele care sa nu se supuna acestor reguli.
    Si cu toate astea ma fascineaza persoanele tatuate. Tocmai ca lor nu le-a fost frica de regret. Tocmai pentru ca (exceptand cazurile superficiale) au gasit ceva care sa le reprezinte atat de bine incat l-au ales pentru totdeauna sa faca parte din ei.
    Aceasta este perspectiva mea. Mi-ar placea daca, vorba lui Stefan, ai scrie despre tine. Daca nu tu, poate altcineva.

  5. Ochelarista
    July 18
    Reply

    Eu am un singur tatuaj dar mi-as mai face si altele in viitor. Dar eu nu am avut vreo problema majora din cauza tatuajului pentru ca eu am grija sa-l ascund cand ies din casa, mai ales cand stiu ca o sa ajung in mijloace de transport in comun. Si sincer, e vina ta ca se iau oamenii de tine si ca fac comentarii stupide. In primul rand ar fi trebuit sa-ti faci tatuajele intr-o zona pe care o poti acoperi cu usurinta. Asta e chestiune de bun simt, stii in ce tara traiesti, stii cum se iau cocalarii de femei pe strada, stii stereotipurile si prejudecatile blocate in capul parvenitilor romani.

    Poti avea intreg spatele si intregi bratele tatuate si totusi sa nu stie nimeni de pe strada. Cumpara-ti cateva camasi din alea cu nasturi in fata si pune-le pe tine cand iesi singura pe strada sau intri in mijloace de transport. Si nu o sa se mai ia nimeni de tine. Apoi cand ajungi la destinatie le poti da jos si poti sta relaxata.

    De ce atata drama?

  6. Dezaxat
    March 27
    Reply

    Din lipsa de ocupatie la ora asta (sau poate faptul ca am interviu si nu prea ma atrage fizic patul) cautam imbecilitati pe net despre tatuaje (fiind purtator a 2, momentan, desigur). Interesanta imprastierea lipsei de circumvolutiuni prin rRomanica. 48% sunt absolut contra, 48% la suta sunt cretinei care o ard la modu’: Vreau tatuaj ! Haha ! Ceva sa fie jmkr !
    Restu-s astia ca tine. Sunt constient ca e articol de prin 2012, da’ nu m-am putut abtine sa comentez, bine, nici nu as avea ce dracu’ altceva sa fac la ora asta.
    Bravo ! Tot asa ! Invata-i pe prosti ca pe mine nu ma mai tin corzile vocale si nici rabdarea. Sau lasa-i asa, nu ma deranjeaza viitori batrani prosti. Pace.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*