O altfel de reformă a sistemului medical

Distribuie!

Cu toţii am avut contact cu sistemul medical din România. Cu toţii i-am urmărit cele mai lamentabile eşecuri în mass-media (cel puţin acelea care au vazut lumina zilei şi nu au rămas alături de restul, sub preş). Îi ştim lipsurile, îi ştim ineficienţa, care în unele cazuri tragice s-a dovedit a fi mortală şi mai ştim că de ceva vreme îi aşteptăm reforma. De unde vine ea? Din cooperarea legislativului cu executivul. Cu alte cuvinte, de la statul român aşteptăm binemeritata salvare.

Ei bine, permiteţi-mi să nu fiu de acord şi să propun o alternativă. În materie de competenţă manageriala şi tehnică, statul este surclasat de mediul privat, fără drept de apel, încat nu numai că este dureros şi jenant, dar devine redundantă extinderea sa în atât de multe domenii – şi aici îl includ şi pe cel medical.

Să ne imaginăm că jumatate dintre spitalele româneşti ar fi „privatizate”. Folosesc acest termen pentru că un spital poate fi, la fel de bine, o bună afacere: experienţa unităţilor medicale particulare ne-o confirmă. Continuând exerciţiul de imaginaţie, propun ca personalului ierarhic superior al spitalelor să îi fie oferită, drept soluţie compensatorie, posibilitatea de a fi acţionari în noua afacere, desigur, alături de alţi investitori interesaţi de noile oportunităţi pe care le oferă acest domeniu.

Odată primul pas făcut, putem deja vorbi de o redefinire a conduitei profesionale a medicilor şi a personalului auxiliar, de o gestiune competentă, de investiţii pentru renovări şi modernizări, de servicii medicale mai diverse şi în acord cu noile posibilităţi materiale, un PR decent etc. Pe scurt, ajustarea funcţionării spitalelor vizate la logica unei pieţe libere şi concurenţiale, unde toate celelalte spitale şi clinici particulare proxime sunt potenţiali rivali. Evident, climatul competitiv adecvat determină şi un răspuns intern de continuă menţinere la standardul pieţei.

Al doilea pas îl reprezintă, fireşte, modul în care pacientul poate beneficia de noile servicii medicale. Aici atingem un alt punct sensibil, la care statul s-a dovedit ineficient: gestiunea contribuţiilor salariale la fondul de asigurări de sănătate. Poate sistemul de administrare învechit, corupţia, lipsa de instruire a birocraţilor ar fi cauze verosimile. Cert este că şi această funcţie ar fi mai bine îndeplinită de o companie privată (sau mai multe, ca să evităm inconvenienţa monopulului) cu care spitalele nou-privatizate ar fi în colaborare.

Contribuţia individuală la asigurarea de sănătate s-ar efectua automat (dar opţional), cum se întâmplă şi în prezent, numai că ar fi direcţionată către un cont privat, iar accesul la serviciile medicale s-ar realiza în continuare în baza acesteia sau, în cazul persoanelor care aleg să nu contribuie, prin plată integrală.

Sistemul nou creat nu ar fi exclusivist, după cum ar putea părea la prima vedere, ci dimpotrivă accesibil unor categorii cât mai largi de cetăţeni, întrucât conducerea oricărei afaceri are un interes în sporirea numărului de clienţi cărora li se adresează aceasta. Singura diferenţa faţă de spitalele „de stat” – care în scenariul propus ar fi eliminate aproape instantaneu din cursă, în lipsa unor ajustări – ar fi calitatea vădit superioară a serviciilor raportântu-ne la costurile lor.

Riscând să fiu inactual, am vrut sa aduc în vedere o problemă care este recurent expusă în presă cu unele ocazii nefaste, deşi ea are un caracter permanent, şi să propun în acelaşi timp şi o alternativă. O alternativă care e în consonanţa cu ideea că atribuţiile statului se impun a fi limitate strict la aria sa de competenţă reală.

Niţă Mihai

Sursa foto: wikimedia.org

Taguri

Arhiva

7 Comments

  1. November 1

    Studenta la medicina, care inca nu a facut materia de management de spital/cabinet (cica facem si asa ceva), incearca sa isi dea cu parerea si sa puna intrebari:
    1. Serviciile medicale au nevoie de un schim mare de informatii de la un spital la altul, sau de la o specialitate la alta. Privatizarea, cu riscul ca o companie sa detina o specialitate si alta urmatoarea, nu poate duca la o constrangere a acestui flux? Adica… nu-i trimitem CT-ul la neurologie ca aia nu-s din compania noastra si ne fura pacientul. Intreb, pentru ca imi e greu sa imi imaginez, mai ales pentru clinicile de aici din Cluj care is individualizate pe specialitati. Dar aceasi problema poate fi de la un oras mic versus capitala. E un pericol real, sau sunt eu prea simplista?
    2. Imi e foarte greu sa imi imaginez pe babuta de la sat pe care am consultat-o deunazi, care beneficiaza acum de tratament prin Program National, care costa mai mult decat ar castiga ea in 10 vieti, tratata intr-un sistem privat.Sunt foarte multe boli cronice pe care nici macar o persoana cu venituri consistente nu si le poate permite a le trata mai mult de 4-5 luni. Privatizarea asta va duce sau nu la eliminarea programelor nationale?
    3. In continuarea ideei… Eu cred ca s-ar bate cele mai bune companii pe orasele cele mai mari, ajungand ca satele si orasele mici sa fie pierdute in companii obscure, care au multi clienti dar cu venituri mici, si la care competitia nu va conta la fel de mult, clientii nu se vor putea muta la alta companie, pt ca in orasul lor mic nu cred ca va veni alta… Asadar spitalul lor nu va suferi mari modificari, dar s-ar putea sa intampine dificultati daca e necesar sa fie transferat intr-un spital de specialitate dintr-un oras mare. Sunt complet nestiutoare pe domeniul de management asa ca nu te supara daca incerc sa inteleg cum ar functiona.
    De fapt vad ca revin totusi la acest flux de informatii si de pacienti de la un spital la altul… asta ar fi problema pe care o vad eu. Poate in Bucuresti nu e asa, un spital mare are toate specialitatile. Dar nu e peste tot la fel.

    Chiar as dori sa imi raspunzi, pentru ca si eu incerc imi imaginez un sistem care sa functioneze, mai ales pentru ca voi avea un post in el. Dar nu ne invata asta la facultate.
    Si parca nici n-as vrea sa plec din tara si sa-mi las parintii pe mana acestui sistem, doar ca eu sa ma intergrez in unul perfectionat. Poate pot schimba ceva…

    • Mihai N.
      November 1

      Multumesc pentru comentariu si pentru temele de gandire propuse. Este foarte posibil ca din pricina spatiului limitat sa nu fi putut sa redau in cuvinte exact ceea ce aveam eu in gand. Sa le luam pe rand:

      1. Comunicarea/ Fluxul de informatii. Daca vorbim de un spital cu toate domeniile cred ca problema de transmitere de informatie in interiorul ei nu ar fi o problema: s-ar desfasura asa cum se desfasoara comunicarea intre departamentele unei companii/corporatii obisnuite. Daca in schimb ne referim la spitale care nu detin toata gama de specialitati eu cred ca difcultatea ar fi rezolvata printr-o baza de date medicala la nivel national (administrata la randul ei de o firma din domeniu) unde informatiile despre pacienti trebuie actualizate de medici cu ocazia fiecarei consultatii/interventii, iar aici includ trimiterile medicale de la o unitate medicala la alta. Da, bun, ramane cazul in care un spital trebuie sa faca o trimitere catre altul, acesta fiindu-i rival. Cred ca se poate rezolva usor situatia, pentru ca in cazul asta, un spital neechipat sau nespecializat pentru o anumita afectiune nu mai are deci niciun serviciu de oferit (si inconsecinta niciun ban de luat) de la pacientul cu acea actiunea. Pasul urmator, avand in vedere prioritatea sanatatii pacientului (cred ca juramantul e destul aici) este trimiterea catre o unitate medicala care dispune de serviciile necesare pentru tratamentul acelui pacient.

      2. Inteleg ingrijorarea ta cu privire la programele nationale de sanatate cu subventionari generoase pentru cei care nu isi permit plata unor servicii medicale complexe sau prea costisitoare. Eu mi-am imaginat de asemenea ca acea companie care va gestiona asigurarile de sanatate ar putea fi eventual sa preia si gestiunea acelor programe de subventionare de la stat (pentru o eficienta mai mare). Cu alte cuvinte, fondurile provin de la stat, sunt livrate in conturile firmei respective si tot ea le administreaza. Schimbarea ar fi insesizabila pentru pacientul de rand, criteriile de acordare a acestor subventii ar fi aceleasi ca si acum, numai ca riscul unor situatii cu scuze “nu sunt bani pentru ca…*insert confidential reason here*” ar fi mult diminuat.

      3. Spitalele mici de la sate ar putea foarte bine sa fie preluate ca niste filiale regionale ale spitalelor din orasele mai mari din apropiere. (pana la urma, si acum spitalele de la tara, pentru cazuri grave fac trimiteri catre cel mai apropiat centru medical mare). Aceasta vine la pachet cu modernizarea de rigoare. Competitia inexistenta nu cred ca ar fi aici un inconvenient major pentru ca unitatile medicale rurale in general asigura servicii medicale primare, care in cazul nostru ar trebui sa fie la acelasi standard cu al companiei-mama din cel mai apropiat mare oras de care apartin. Nici calitatea, deci, nu ar fi afectata.

      Nu zic ca solutia propusa de mine e fara fisura, ci doar ca ea e intentionata mai mult ca o alternativa la a depinde de mila statului pentru un sistem medical decent care se tot lasa asteptat.

      Imagineaza-ti cum ar fi sa ai parte de un internship/rezidentiat bine platit si sa lucrezi in conditii optime pentru desfasurarea actului medical, inconjurata de colegi profesionisti angajati pe criterii obiective. Un loc unde sa nu fii nevoita sa renunti la etica pentru ca nu esti remunerata suficient. Un loc care stimuleaza performanta, nu resemnarea placida…

      • November 1

        Idealist. Idealist. Imi doresc eu. Cam greu de imaginat insa.
        1. Bun. Perfect. Doar ca juramantul il fac medicii si nu managerii. Manageri care fac decizii stupide de genu : Hai sa facem CT gratuit la bunelul de 85 de ani cu cancer, ca sigur gasim ceva metastaze. Dar, nuuuuu, nu dam gratuitate pt CT/RMN la femeia de 30 de ani suspecta de cancer ovarian sa vedem daca chiar e bolnava si cum sa o tratam. Serios ca se plang de examinari care vin negative si nu se gandesc ca tocmai pentru ca sunt negative noi, medicii, stim ce sa facem cu pacientul. Zi daca nu e stupid. Un sistem privat eu il vad ca un bussiness. Iar in bussiness sefii nu au specialitate medicala, pentru ca cine isi lasa profesia medicala (nu vorbim de cei fara talent, care oricum nu ajung sa gandeasca cum ar trebui) sa o schimbe cu una administrativa, si sa stie cum sa o conduca ca sa faca si profit, si sa fie ok pt pacient. Asa ca e un pericol real ca sefii sa nu se supuna modelului tau, care intradevar e bun.
        2. Scuze, nu pot intelege… Fondurile vin de la stat.. dar statul mai primeste bani pentru sanatate daca totul e privat? Si cine decide care companie detine programele? Nu apar conflicte de interese?
        3. Suna grozav de bine, dar dupa cum imi explici eu imi imaginez un fel de : judetul(orase mici+mari) -compania. Si atunci cum mai e competitie la nivel de judet?
        E cam complexa intradevar discutia pentru acest spatiu restrans…
        E frumos sa idealizam, dar eu vreau ceva concret. Ceva pe care pot sa imi imaginez si spre care sa pot sa ma indrept. Ceva prin care sa schimb si sa ajung la jobul tau ideal.

        • Mihai N.
          November 1

          Nu-i nimic, continuam aici.

          1. Deciziile medicale tot doctorii le iau in situatiile ce tin de competenta lor. Evident un manager nu poate sa se pronunte intr-un caz precum cel expemplificat mai sus.

          2. Statul nu mai primeste contributiile pentru asigurarile de sanatate, dar statul are un buget propriu alocat sanatatii indiferent de contributia specifica a cetatenilor, din restul taxelor percepute. Bugetul alocat sanatatii ar fi mai mic, in cazul nostru, dar concentrat doar pe subventia pentru medicamente si interventii medicale, nu si pe modernizarea spitalelor si pe plata salariilor medicilor. Cum noile spitale sunt in sine o afacere, iti poti deduce singura raspunsul: impozitul pe profitul lor se duce inapoi la stat.

          3. Un judet poate avea 2 orase importante, un municipiu resedinta de judet si inca unul secund ca marime. ei bine, acestea vor avea arii de influenta la spitalele din regiune.

          In cazul in care nu exista 2 orase majore, in fiecare oras resedinta de judet (de obicei sunt cu pop mai mare de 70,000 de locuitori) sunt cel putin 2 spitale mari. In situatia de fata, influenta in regiune se imparte intre cele doua unitati medicale.

  2. November 1

    1. Daca e batalie acum intre medici si administratie, cand e vorba de buget si nu profit… imi e greu sa vad pacea. Dar sa speram ca va exista. Si sa speram ca o sa o prind si eu in viata asta…
    2 si 3 Inteleg. Are sens acum.
    A ramas o singura problema: Cum ? De unde incepem ?

    • Mihai N.
      November 1

      As vrea sa cred ca exista moduri rationale de a se delibera intre medici si manager asupra prioritatilor alocarii banilor din bugetul unui spital.

      De unde incepem…Incepem atunci cand vor fi destui medici care sa se trezeasca din coma indusa comoditatea sistemului actual, dispusi sa taie cordonul ombilical cu statul si sa se arate dispusi de o colaborare cu investitorii privati. Incepem atunci cand statul roman isi da seama ca e mai avantajoasa predarea responsabilitatilor (si implicit, reducerea cheltuielilor) unui intreg sector pe care il administreaza prost. Incepem atunci cand sunt destule grupuri de presiune care sa promoveze primele doua idei de mai sus, mediatic si politic.

  3. November 2

    Vorbesti ca un politician, sau mai bine zis ca un diplomat. Nimic concret.
    Medicii buni nu stau in tara. Medicii mediocrii jongleaza atat cu statul cat si cu privatul. Iar medicii prosti prefera sa stea la stat si sa ceara mita. Tot ce pot face eu e sa incerc sa nu disper cand vad ca toti colegii mei seriosi nici nu se gandesc sa schimbe ceva ci se pregatesc sa-si ia zborul din tara.
    Eu de la stat nu ma astept sa isi dea seama ceva. De aia vreau ceva concret. Vreau o organizatie, o miscare in populatie atat in cea generala cat si in colegiul medicilor. Organizatie care sa creasca incet si sigur, sa finiseze planul si sa convinga din ce in ce mai multi oameni. CEVA care sa lege medicul de pacient ca sa mearga mana in mana in fata guvernului si sa zica asta vrem, asta merge mai bine.

Comments are closed.