Maramureş – între tradiţia „de vânzare” şi spiritul pur românesc

Distribuie!

de Violeta Dobre

Printre destinaţiile turistice preferate de mulţi români, şi nu numai, se numără şi Maramureş şi Bucovina. Acestea atrag sute de oameni datorită peisajelor naturale, pitoreşti, şi a tradiţiilor pe care le poţi descoperi în aceste locuri.

Am realizat, ca turist prin Maramureş, diferenţa dintre tradiţia comercializată, tocmai pentru a atrage aceşti turişti, şi tradiţiile, obicieurile adevărate ale sătenilor români din acele locuri. Maramureş este o zonă în care simţi liniştea pitorească, atrăgătoare, a peisajelor autohtone. Dincolo de problematica credinţei, în locuri precum biserica din lemn Săpânţa-Peri, cea mai înaltă construcţie de acest fel din Europa, sau mănăstirea Bârsana, întâlneşti o atmosferă de pace, de linişte stranie.

Tarabele de unde poţi cumpăra haine populare româneşti sau alte produse, porţile din lemn realizate în stil maramureşean ale unor pensiuni care vor să atragă clienţii, acestea se încadrează în tradiţia comercializată. Tot mai mulţi români sunt interesaţi să cunoască natura neamului lor, îşi întorc privirea spre aceste destinaţii şi astfel, în locurile uşor accesibile, întâlnesc tradiţia „de vânzare”. Nu afirm că ar fi ceva fals în acest aspect, toate produsele pe care le găseşti sunt într-adevăr autohtone, însă accentul cade pe relaţia „vânzare-cumpărare”.

Dincolo de această latură a vânzării autohtonului, oamenii de acolo îşi duc existenţa simplă, însă nu ruptă de modernitate, cum s-ar crede. Aici, în mersul băbuţelor ce cară greutăţi în spate, în afişarea hainelor populare duminica la biserică, găseşti aspecte esenţiale ale poporului român, întâlneşti „veşnicia care s-a născut la sat”. „Veşnicia” aceasta pitorească atrage tocmai pentru că este atât de diferită de agitaţia Bucureştiului şi nu numai.

Diferenţa despre care vorbesc am conştientizat-o când am vizitat Cimitirul Vesel. În drum spre casa memorială Stan Ion Pătriş, am întâlnit o căsuţă din lemn ce avea expuse ii, covoare şi alte lucruri confecţionate manual. Din pragul ei, printre dovlecii uriaşi de la intrare, o bătrână ne-a invitat înăuntru. Acolo ne-a vorbit despre viaţa ei simplă, dând dovadă de ospitalitate, dar mai ales de o voinţă ce caracterizează parcă întreg poporul român: dincolo de greutăţile pe care le avea, îşi continua existenţa. Aici am avut acest contact cu tradiţia pură, nemijlocită de niciun fel de interes comercial şi mai ales care nu este suprimată de modernitate, ci, pentru că are rădăcini puternice, ştie cum să se adapteze pentru a continua. Când am ajuns înapoi la Cimitirul Vesel, contactul cu tarabele comerciale din zona intrării în cimitir nu a fost atât de dezamăgitor.

Maramureş este o zonă care merită vizitată. Undeva, pierdut între dealurile verzi şi liniştea locurilor, se află spiritul poporului nostru, pe care nu îl interesează atracţia tradiţiei închise între pereţii unei tarabe, ci doar simpla lui existenţă.

Sursa foto: Wikimedia.org

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*