Limbajul florilor- o sinestezie romanescă

Distribuie!

de Alexandra Ionescu

Limbajul florilor al Vanessei Diffenbaugh este o carte hipnotizantă! Un roman cu miros intens de primăvară și cu gust dulce-amar, autentic prin descrierile cinematografice și evenimentele inspirate din cazuri reale. Devenit deja bestseller New York Times, The Language of Flowers (2011) reprezintă debutul literar al americancei (la vârsta de 33 de ani) și a apărut în 2013, la editura Humanitas Fiction, în cadrul colecției Raftul Denisei (care ne-a obișnuit deja cu o selecție rafinată a titlurilor străine pentru piața editorială românească). Coperta întâi îți bucură privirea prin eleganța și nota sa de mister (apreciere valabilă și pentru ediția originală). Pentru mine a fost dragoste la prima vedere, descoperind-o întâmplător pe rafturile librăriei! Iar atunci când selectezi conștient intuitiv o carte, bazându-te pe criteriul estetic, poate eventual pe ceva recenzii de pe coperta a IV-a (menite să te vrăjească definitiv!), parcă mai entuziasmat devii de achiziția intelectuală, dacă la finalul lecturii consideri că interiorul merită cu adevărat toate criticile pozitive căpătate!

Un search pe Google m-a ajutat să descopăr rapid câteva lucruri despre autoare: absolventă a cursurilor de scriere creativă și de pedagogie a Universității Stanford și mamă adoptivă a trei copii, Vanessa Diffenbaugh a ales să scrie despre fapte intim cunoscute, transformându-le într-o ficțiune realistă și plină de emoții (unele chiar antagonice). Astfel, cartea expune povestea de viață a Victoriei Jones, o fată orfană, aflată la vârsta de 18 ani și obligată să se descurce singură (ieșind de sub tutela asistenței sociale). Tânăra mizantropă iubește universul verde, iar singura ei pasiune o constituie limbajul victorian al florilor (învățat de la o temporară mamă adoptivă, la vârsta de 10 ani), un mod de comunicare fascinant, complex, dar uitat de mulți (toți?!) astăzi.

Te întrebi încă de ce să citești romanul? Iată câteva mărturisiri despre lectura mea, ca să capeți câteva argumente suplimentare! În primul rând, Limbajul florilor face dovada unei reciclări de succes al renumitului Oliver Twist, al lui Charles Dickens, punând în centru un protagonist nou și feminin- Victoria-, într-un nou cadru- California, SUA-, dar având același nucleu- lupta pentru supraviețuire și integrarea în societatea plină de prejudecăți. Vanessa Diffenbaugh surprinde actualele hibe ale sistemului de plasament american, conturează excelent profilul psihologic de copil-adolescent-tânăr adult traumatizat și oferă o perspectivă caleidoscopică asupra vieții de orfan, utilizând infinite nuanțe de gri.

În al doilea rând, soarta Victoriei, autentic și sensibil redată, este pur și simplu o intensă și emoționantă lecție de viață. Din acest punct de vedere, romanul prezintă, în esență, un caracter profund moralizator! Altruismul iubirii adevărate, importanța iertării și puterea sentimentului matern constituie doar o parte dintre învățămintele protagonistei (dedicate cititorului). Limbajul florilor nu emană fericire, însă te ajută să-ți reamintești de valorile esențiale, vitale acesteia! Un alt aspect- succesul în carieră: Victoria face doar ceea ce îi place, cu pasiune, refuză compromisul, dă dovadă de o ambiție dublată de nonconformism, în final, rezultând că și aceasta poate fi rețeta reușitei.

Ultimul, dar nu cel din urmă, motiv pentru care merită să-ți pierzi timpul cu Limbajul florilor: structura sa narativă, cu îmbinarea celor trei paliere temporale, redarea introspectivă și gândirea rațional-pragmatică a protagonistei, toate detaliat surprinse prin perspectiva subiectivă (influență artistică evident proustiană). Victoria nu e siropoasă, nici măcar romantică, însă cunoaște limbajul victorian al florilor, care îi oferă o sensibilitate aparte și care pentru ea nu constituie doar un mod de comunicare, ci un cult în sine. Un personaj proaspăt și puternic, demn de a intra în topul feminist, alături de protagonistele lui Jane Austen.

Vești bune și pentru cinefili: veți putea acorda o șansă poveștii deoarece ecranizarea se află deja în producție (se preconizează că filmul va apărea până la finalul lui 2015). Dar, până atunci, pentru iubitorii de cărți, ghidați de curiozitate: lectură plăcută, cu flori de lupin (imaginație), brândușe (bucuria tinereții) și lisianthus (apreciere)! :D

Sursa foto: http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/limbajul-florilor

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*